Străinii care vin la Bucureşti cu intenţii turistice nu prea au ce vedea. Dar ca să nu aibă totuşi cu adevărat ce vedea, ei trebuie să facă un efort suplimentar şi să dea o fugă până într-un oraş mic de provincie, unde lipsa oricărei atracţii turistice este mai evidentă şi, prin urmare, mai uşor de surprins în fotografii. Nu trebuie decât să scoţi camera sau telefonul mobil şi ai deja o poză cu o căruţă trasă de cai pe strada principală a oraşului. Sus, urcat pe scândură, ţine hăţurile un ţăran cu ceafa bronzată care bea dintr-o cafea de la automat şi trage dintr-o ţigară. Tocmai ai ajuns la Buzău.
1) Strada centrală – În orice oraş de provincie există o stradă centrală unde localnicii ies la plimbare în week-end, pentru a se deplasa între două puncte imaginare de interes pentru ei. Tot aici, cocalarii locali dau ture cu maşina la viteze prohibitive pentru traficul rutier, pentru a fi observaţi inclusiv de către cunoscuţii lor mai lenţi, mai grei de cap. Pe la colţuri, băieţii graşi, care se deplasează doar foarte greu, se strâng în cerc şi vorbesc de câte vreo bagaboantă. Majoritatea poartă şlapi în picioare şi au gulerul tricoului ridicat şmechereşte, ca Eric Cantona. Senzaţia omniprezentă e că unul dintre ei are de vânzare telefoane furate.
2) Magazinul comunist – Magazinul comunist din centrul oraşului e posibil să nu mai arate deloc ca magazinul comunist de acum 20 de ani, însă localnicii ştiu foarte bine că, în ciuda faţadei vopsite acum în culori vii, de-acolo îşi luau haine anoste şi încălţăminte românească înainte de revoluţie. Numărul de etaje e direct proporţional cu mărimea oraşului. De aceea, în unele municipii reşedinţă de judeţ, magazinul comunist e cel mai înalt loc în care poţi să-ţi cumperi shaorma.
3) Festivalul berii – Dacă e vară şi tocmai ai ajuns într-un oraş de provincie total necunoscut, e uşor să-i identifici centrul. Trebuie doar să găseşti copertinele mari cu Timişoreana şi scena amplasată în apropiere, pe care urmează să cânte Fuego, Pepe sau Andreea Bănică. Se poate ca Primăria sau Prefectura să nu fie chiar în centru, dar festivalul berii pur şi simplu nu se poate organiza în altă parte.
1. In Alexandria sunt doua asemenea strazi: centrul pietonal (str. Libertatii) si, in paralel la 200 de metri, Strada Dunarii (acolo unde se dau ‘jmekerii’ )
2. Tot in Alexandria avem doua magazine comuniste (de fapt un complex de doua cladiri, una din 1970 si una din ’85) cunoscute de localnici sub numele de ‘Crinul Vechi’ si Crinul nou’
3. Aici avem doar unul. Da’ e sponsorizat de Golden Brau. Si mai avem si Zilele Orasului… momentul cel mai intens din viata Alexandriei, cand se blocheaza sus numita ‘Str. Dunarii’ si toata lumea vine sa caste gura la Fuego (fara Irina Loghin) si se consuma cantitati impresionante de mici, bere si hamsii si totodata se degaja o cantitate incredibila de cocalareala in psihicul colectiv. Ah, sa nu uit, tot atunci orasul se umple de unguri, da’ nu de-aia care cer autonomie si alte prostii, ci de-aia simpatici, care-ti ofera un Kurtos la „ie numa’ zeace lei, domnu’ si ie pr’ospeti, acuma am luat-o dupe foc”… si unguroaice blonde de-ti vine sa iei un kurtos, doar s-o vezi cum isi tuguie buzele cand iti spune ‘multumesc domnu’, pofte mare’