Înainte de Patapievici, pe vremea lui Augustin Buzura, Institutul Cultural Român (ICR) a exportat hora, costumele populare, oalele de sarmale şi voia bună pe iarba din faţa Capitoliului din Washington, considerând că acestea sunt valorile culturii române care merită promovate în lume. Pe vremea lui Patapievici, ICR a exportat cultura română prin intermediul a 16 vectori de diseminare europeni, doi asiatici şi unul american. După Patapievici, accentul ICR se va muta pe producerea de valori culturale, pe competiţia între toţi cetăţenii care şi-au propus să realizeze proiecte culturale şi pe sprijinirea activităţilor generatoare de ipoteze, concepte şi înnoiri de viziune.
Aşa grăit-a Andrei Marga, noul preşedinte al ICR, care a scăpat nevalidat de Comisia de cultură a Parlamentului, organism care nu-i cunoaşte programul. Intitulat „Sincronizarea Institutului Cultural Român“, programul lui Marga sună ca dracul şi a fost publicat pe site-ul instituţiei. Andrei Marga a demonstrat că nu este doar bătrânelul histrionic care salivează de plăcere cu ochii închişi când se ascultă pe sine glăsuind vrute şi nevrute, ci şi bâtul ameninţător care a promis că va debirocratiza şi defeudaliza ICR, ca şi cum, până la el, instituţia ar fi fost un ghişeu unde te întâlneai cu figura acră a funcţionarului român.
Ghişeu tinde să devină ICR abia de acum înainte, de vreme ce, conform misiunii şi strategiei sale, orice cetăţean român se va putea adresa cu încredere instituţiei, „spre a-şi realiza proiecte culturale competitive“. Marga nu confundă doar civilizaţia cu cultura sau cultura cu ştiinţele, ci dovedeşte că nu înţelege scopul pentru care a fost creat ICR, acela de a promova valorile culturii româneşti, prin derularea unor programe de management cultural: „În fapt, ICR ar trebui să aibă ca scop major producerea de noi valori de cultură şi civilizaţie (…). Deci accentul se mută pe producerea de valori“.
Frankfurter Allgemeine Zeitung a acuzat că Marga are probleme de discernământ şi confundă partidul cu statul. „Ministrul român de Externe, Andrei Marga, le-a trimis colegilor săi din UE o scrisoare, la care a anexat şi un comunicat al coaliţiei de guvernare USL referitor la recentele evenimente politice din România. Acest demers este neobişnut, întrucât, de regulă, un ministru de Externe prezintă poziţia guvernului său şi nu pe cea a unui partid“, au scris jurnaliştii germani.
Partizan al lui „trebuie“ şi „vom face totul“, sincronizarea lui Marga rezonează cu Tezele de la Mangalia sau cu conceptul „Cântării României“: „ICR trebuie să-şi asume, să încurajeze şi să întreţină dezbaterea culturală de bună calitate în care cetăţenii României să se exprime şi să-şi regăsească vederile“. „Avem nevoie de o artă, de un teatru, de o cinematografie care să prezinte esenţa, modelul omului pe care trebuie să-l construim“, zicea Nicolae Ceauşescu. „Avem nevoie de o nouă organigramă şi de un nou regulament aflat în pregătire, iar Parlamentului României şi comisiilor de specialitate ale acestuia le vor fi prezentate programe şi proiecte de importanţă majoră, spre aprobare“, consideră Andrei Marga.
De aici şi până la ampla manifestare educativă, politico-ideologică, cultural-artistică de creaţie şi interpretare, menită să îmbogăţească şi să diversifice viaţa spirituală a ţării, să sporească aportul geniului creator al poporului român la patrimoniul cultural naţional şi universal, care a fost festivalul educaţiei şi culturii socialiste „Cântarea României“, nu a rămas decât un singur pas. Un pas mare pentru omenire, dar mic pentru omul Andrei Marga, supus, dacă partidul şi civilizaţia sa o vor cere, inclusiv unei comisii ideologice, care să aprobe proiecte de importanţă majoră.
Adică să valideze programele şi proiectele culturale de importanţă majoră ale ICR următorii: Turcan Raluca, economist; Amet Aledin, operator oficiu calcul; Socaciu Victor, gurist; Novac Brânduşa, circăreasă; Pâslaru Florin, inginer piscicol; Anastase Roberta, miss România; Anghel Florin, inginer telecomunicaţii; Bobeş Marin, inginer construcţii; Cazan Mircea, geolog; Irimescu Mircea, inginer; Kelemen Honor, medic veterinar; Luca Ciprian, popă etc., etc. Or, se pare că Marga nu a auzit de Consiliul de conducere al ICR, din care fac parte Gabriel Liiceanu, Marius Sala, Gabriel Chifu, Aura Corbeanu, Ana Maria Zahariade, Cristiana Russu sau Grigore Arsene.
Şi dacă Marga n-a auzit de ei şi de încă vreo duzină ca dânşii, care nu sunt suficienţi pentru aprobarea unor programe culturale, înseamnă că noul preşedinte al ICR va putea să-i demită fără avertisment, aşa cum i-a demis pe directorii centrelor ICR de la Paris, Budapesta şi Varşovia şi aşa cum îi va demite până la urmă pe toţi, pentru a nu întâmpina nici o rezistenţă când va transforma Institutul Cultural Român în Institutul pentru Cântarea României.
