Spune aşa: iar sînt ministru al Agriculturii, iar are ţara recolte bogate. În rest, ca om mănîncă ce-apucă, adică din frigider, seara, la hotel, răcituri.
Reporter: Cum stăm, dom’ Tabără?
Valeriu Tabără: Bine!
Rep.: Ba nu. E belea!
V.T.: Nu, e avantaj pentru România. Am intrat pe piaţa internaţională de anul trecut şi mulţi au dat recolte mici, e bine şi pentru piaţa noastră internă.
Rep.: Leguma noastră nu are marginile perfecte.
V.T.: Nu-i adevărat! Să vă uitaţi ce oferă staţiunea Buzău, dintr-o cerere şi o necesitate. În Maramureş, un autodidact, cu material din Buzău, a prezentat Uitaţi-vă că Glosa, Alexul, Ciprianul pot depăşi opt tone la hectar! Astea sînt soiurile româneşti cu care am ieşit pe piaţă anul ăsta.
Rep.: E leneş ţăranul?
V.T.: Nu e ţăranul român leneş. E conservatorism: să nu dau, doar să nu cîştige celălalt.
Rep.: Mîncaţi numai lucruri naturale?
V.T.: N-aş spune, n-aş spune.
Rep.: Băgaţi şi-o şaormă, şi-un McDo?
V.T.: Mai încerc, rar. De ce să nu cred că şaorma nu e un brand cu lucruri de calitate? Normal, orice produs de acest fel ar trebui să aibă un grad mare de naturalizare, de… naturale, natură.
Rep.: Sînteţi carnivor?
V.T.: Nu sînt un carnivor, sînt un om ca toţi oamenii, făcînd parte din homo sapiens, cu tipul de hrană omnivoră. Sînteţi carnivor dumneavoastră?
Rep.: Aţi mîngîiat vreo vacă?
V.T.: Am şi muls-o! Am luat şi un corn în piept. Asta-i agricultura reală.
Rep.: Ministru-ţăran?
V.T.: Eh, da, şi îmi pare rău că sufletul nu mi-a rămas în proporţie mai mare de ţăran.
Rep.: Aveţi mîini de politician.
V.T.: Eu n-am făcut politica cu mîna! Cel puţin cu capu’.
Rep.: Prost sînteţi vreodată?
V.T.: Uneori, da. Alteori mai fac şi pe prostu’. Trebuie să fii deştept ca să fii prost.
Rep.: La recolta asta, n-aţi vorbit de Dumnezeu.
V.T.: Cum să nu? Sînt un credincios. Am spus că au fost factori complecşi. Eu în iunie-iulie stăteam cu ochii pe cer. Aveai nevoie de cer senin şi frica de grindină.
