Mona Pivniceru a vorbit. La Parchetul General n-a fost numită chiar Codruţa Kovesi, ci Tiberiu Niţu, mîna ei dreaptă. La DNA a fost propus Ioan Irimie, omul pe care Daniel Morar l-a revocat, în 2005, de la şefia DNA Cluj. Deci e unu la unu. Un parchet pentru domnul preşedinte Băsescu, celălalt pentru USL.
Ai zice că e o dovadă de inteligenţă politică, un troc menit să pacifice taberele. Numai că doar una dintre tabere are nevoie disperată de pace. În traducerea USL, "pace" înseamnă "Ponta premier", cîtă vreme, în traducerea lui Băsescu, "pace" poate însemna orice, chiar un război nou-nouţ. Cu Barroso în spate, cu Merkel în flanc, cu serviciile secrete în buzunar şi cu Tiberiu Niţu la butonieră, Băsescu e mai stabil ca cheiul din Anvers. În condiţiile astea, el poate satisface, fără emoţii, cele mai fierbinţi fantezii ale duşmanilor săi. Lui Ponta îi poate da mandatul, iar USL-ului – pe şeful DNA.
Ce arată, de fapt, episodul cu nominalizările procurorilor şefi? Arată că parchetele – ambele – SÎNT instrumente politice. Arată că, în mintea nici unui şef de stat, de guvern, de partid sau de filială, puterea nu are sensul ei deplin dacă nu e acompaniată de controlul parchetelor.
Remiza de la parchete, prezentată azi, exprimă egalitatea din terenul politic. Puterea e exercitată fifty-fifty. Chiar dacă jumătatea mai mare e în mîna lui Băsescu, se poate chema că şi USL e la putere.
Exploatarea în condiţii proporţionale a parchetelor, solicitată de Băsescu prin intermediul vocilor europene, arată că această instrumentalizare a justiţiei e un concept împărtăşit de UE. Sigur, în inima Bruxellesului e considerată o doctorie cam amară, prescriptibilă doar în colonii, dar poate fi îndulcită cu un pahar zdravăn de puci. Agiţi puţin puciul, cît să se dizolve abuzul şi şpaga. După aia toată lumea înghite tot şi laudă conţinutul.
Exclusiv online
