Un rus veteran al spațiului, o chimistă chinezoaică, un botanist britanic de culoare superreligios, un copilot indian și o șefă americană de expediție pleacă spre Marte la bordul navetei Atlas 1. Sună a început de banc cu personaje de diverse naționalități, nu a misiune marțiană cu echipaj internațional pe care NASA a plănuit-o îndelung ca să planteze viață pe Planeta Roșie. Și totuși asta insistă Away că e.
Numai că nu prea livrează ce așteaptă telespectatorul de la o astfel de poveste, ci cu totul altceva. Izolați pentru trei ani într-o capsulă zburătoare, cei cinci cosmonauți trebuie să facă echipă, trecînd peste disensiunile iscate la bord de diversele incidente, tehnice sau relaționale. Fiecare are problemele sale familiale mocnite și rămase nerezolvate pe Pămînt – o fiică de care s-a înstrăinat în tinerețe, o amantă secretă interzisă de societate și un tată care a renegat-o sau pe nimeni foarte apropiat, cu excepția fratelui mort în copilărie apărut frecvent în vis. Liderul Emma Green a lăsat în urmă un soț bolnav și o fiică adolescentă debusolată, cu care comunică des, telefonic sau prin mesaje, încă nesigură dacă sacrificiul de a nu fi lîngă ei merită făcut ca să-și împlinească visul din copilărie de a zbura spre stele.
Away este departe, prea departe de imaginea de SF premium sugerată de trailer: începe previzibil, patetic și plictisitor, continuă exagerat de emoțional și sfîrșește melodramatic. E atît de repetitiv în clișee încît ai senzația că l-ai mai văzut o dată, iar puținele momente de suspans și efectele speciale computerizate care au costat, probabil, o fracțiune din PIB-ul României sînt ruinate de fazele ridicole scrise de un scenarist care a chiulit în școală de la orele de fizică (gaură cu bormașina în blindajul navei subțire ca tabla unei conserve?! – și peretele unei garsoniere din Militari e mai gros de-atît și dincolo de el nu e vidul; conversații videotelefonice instantanee, fără pic de întîrziere, la distanțe de milioane de kilometri, în condițiile în care și mult-lăudatul Zoom are delay în conexiunile locale pe fibră optică?!). Realismul are mult de suferit și prin comportamentul Green-ilor, inițial perfecți ca o familie din reclamele la ciocolată, ulterior surprinși și deranjați de aventurile adolescentei evadate de sub supravegherea parentală.
Nu era neapărat nevoie de o călătorie spațială pentru scenariul ăsta nu foarte diferit de cel al unei telenovele de pe Kanal D. Eroina principală putea fi oricine și oriunde, pînă și o româncă plecată la muncă în Italia pentru restul familiei care așteaptă acasă banii trimiși de ea de-afară. În cazul ăsta, din spațiu, și nu-i vorba de bani, ci de notorietate/faimă… mă rog, ați înțeles ideea.
Away, 2020-, dramoletă de familie în spațiu, creat de Andrew Hinderaker, difuzat de Netflix.
Da, da! Este o telenovelă cu o actrita de Oscar!