În termeni fotbalistici, un comentator sportiv ar spune că la Hotnews, prin venirea lui Cornețeanu în locul lui Sima, s-a făcut o schimbare prost pe prost. A plecat unul care dădea lecții despre criză în timp ce criza îl punea capră și a venit unul care, e drept, nu a dat lecții despre criză, dar asta doar pentru ca să nu învețe și alții cum să dai peste un miliardar care să-ți lase pe mînă niște tiraje exorbitante de euro.
După ce Cornețeanu a venit la Adevărul, celelalte ziare s-au întărit considerabil. Pentru că, în cîteva săptămîni, cei mai anoști, cei mai lipsiți de nerv jurnaliști din presa românească au fost chemați să ciugulească din grăunțele miliardarului. Doar găina care născuse pui vii lipsea. Nu și Cristoiu. Să-i mai amintim aici pe Adrian Halpert și Ciocăzanu, spaima concursurilor de compuneri de clasa a șasea. Și – la început cireașa de pe tort, mai apoi bomboana de pe colivă – Grigore Cartianu. Cu ei, cu publicitari duși în vacanțe exotice, cu insert-uri care au scos din faliment multe tipografii din China, Adevărul a devenit numărul unu în presa românească. Adică primul ziar care urma să crape.
Dar acea vreme a trecut. Văzînd facturile la cărțile în piele ecologică, Patriciu ar fi exclamat: Dar în piele economică nu se fac?
Rușinat, văzînd că managerul Cornețeanu l-a costat cît i-a costat Messi pe cei de la Barca, Patriciu l-a dat afară. Ca să nu plece cu mîna goală, deși doar mîinile le mai avea goale, căci conturile și buzunarele gemeau (plăcut, ce-i drept), Cornețeanu a plecat cu Halpert și Ciocăzanu după el. Ciocăzanu și-a făcut un restaurant prin Spania, Cornete o grădină zoologică acasă, Halpert n-a făcut nimic, exact ca înainte, cînd era angajat la Adevărul. Toate astea, evident, pe banii mogulului devalizat.
Acum, după ce a cumpărat acțiunile lui Sima la Hotnews, Cornețeanu a achiziționat și un fel de blog, Reportervirtual.ro, unde s-au pus pe scris Halpert și Ciocăzanu. Din punctul acesta de vedere, linia editorială a rămas aceeași: niște băieți – expresivi în scris ca Țociu pus să-l joace pe Hamlet – se lamentează că nu e bine să fie rău și că ce bine ar fi să fie mai bine.
Probabil că niciodată banii lui Patriciu n-au fost mai bine investiți în media.
Publicat în Cațavencii, nr. 47, 28 noiembrie – 4 decembrie 2012
