– Hei, salut, Gabi, am ajuns.
– Ce?
– Sunt Relu, te-am sunat pentru interviu. Știi, am vorbit săptămâna trecută și ai zis că e OK dacă vin azi să înregistrez un interviu cu tine…
– Ah.
– S-a întâmplat ceva?
– Băi, nu sunt acasă momentan.
– Ce vorbești?
– Sunt plecat din București. Sunt la Constanța, am o treabă.
– Păi, stai așa, că nu-nțeleg.
– E o poveste lungă, n-am timp să-ți explic.
– Nu, nu, altceva nu-nțeleg. Eu sunt la tine la bloc și te-am văzut acum, gen, 20 de minute, că ai intrat în scară. Am vrut să strig, dar vorbeam la telefon și-am zis că oricum te sun după.
– M-ai văzut cum intram în bloc?
– Da, da. Cum să fii la Constanța dacă acum 20 de minute tu intrai în scara blocului?
– Băi, nu eram eu.
– Imposibil. Adică te-am văzut super-clar.
– Nu eram eu, era fratele meu geamăn. Pe el l-ai văzut. Nu-i așa că arăta exact ca mine?
– Da.
– Păi, vezi? El era.
– Stai puțin, nu știam că ai un frate geamăn. Nu mi-ai zis niciodată.
– Nici n-a venit vorba. Oricum, băi, îmi pare rău sincer că n-a mers treaba cu interviul.
– Stai, că s-ar putea să fie mai bine așa.
– Cum adică?
– Dacă tot am venit până aici și am sculele la mine, o să fac un interviu cu fratele tău geamăn.
– Ah.
– E vreo problemă?
– Cred că are treabă acum.
– Lasă, că nu durează mult. Dacă tot am bătut atâta drum… Știi ce, urc să-l întreb direct pe el.
O jumătate de oră mai târziu. Relu a scos camera, trepiedul, luminile și microfonul pentru interviu.
– Deci ești fratele geamăn al lui Gabi…
– Da.
– Semănați super-bine.
– Știu, ni s-a mai spus. Asta înseamnă să fii frate geamăn cu cineva.
– Mi se pare mie sau porți și hainele lui?
– Nu sunt ale lui, sunt doar la fel. Ne-am obișnuit să ne-mbrăcăm la fel de când eram mici.
– Da, corect.
– Și cum te-nțelegi cu el?
– Bine, ce să zic? Gabi e și un tip foarte OK. Poate cel mai inteligent și charismatic om pe care l-am întâlnit. Și doar îl cunosc de-o viață, ha-ha!
– Serios? Credeam că frații nu se-nțeleg chiar așa de bine între ei.
– Noi ne-nțelegem. E și ușor, cu un tip super-OK cum e Gabi.
– Tare curios sunt și ce părere are el despre tine.
– Cred că aceeași.
– Probabil. Dar aș vrea să-l am pe înregistrare, pentru interviu. O să-l sun chiar acum.
Relu formează numărul lui Gabi. Peste câteva secunde, sună telefonul pe care fratele geamăn al lui Gabi îl ține chiar în mână. Relu se uită confuz.
– Avem și același număr de telefon, îi explică celălalt. Atât de bine semănăm.
– Da, corect.
1.647 de vizualizări






