Numele acestui om „a fost agățat” în scandalul tablourilor furate de trei tulceni la Rotterdam.
Reporter:Domnul Botezatu?
Cătălin Botezatu: Tu ești de la presă?
Rep.: Da.
C.B.: Nu vorbesc cu tine despre tablouri. Am spus că nu mai vorbesc despre tablouri.
Rep.: De ce?
C.B.: Păi, cum să vorbesc despre ceva în care nu sînt implicat și despre ceva ce nu știu? Cum?
Rep.: Parcă ar fi prima oară…
C.B.: De ce trebuie să fim obraznici?
Rep.: Oamenii vorbesc despre lucruri pe care nu le cunosc. În fiecare zi, de dimineața pînă seara, la televizor.
C.B.: Poate, dar acum este serios. Sînt implicat de pomană într-un scandal. Tablouri, hoți, niște maeștri furați, crimă la adresa culturii. Nu este de joacă.
Rep.: Trăncăneala de pomană se plătește.
C.B.: De acord, dar voi, presa, vă folosiți de mine și de alții ca mine ca să cîștigați. Acum ce vă trebuia Botezatu?
Rep.: Păi, nu erau de ajuns hoți de tablouri. Picasso, Van Gogh, Rotterdam nu fac audiență.
C.B.: Domnule, eu am crescut cu numele astea, cîtă crasă lipsă de cultură!
Rep.: Nu credeți că ați coborît nivelul discuțiilor chiar dumneavoastră cu expunerile mondene, cu Bianca-n sus, Bianca-n jos?
C.B.: Este calitatea presei de a exagera, de a vîna senzaționalul, eu doar mi-am trăit propria mea viață. Ce căutați în ea? De ce săriți gardurile? N-aveți pic de demnitate?
Rep.: V-ați folosit de presă. Acum se folosește ea de dumneavoastră.
C.B.: Trăiesc momente tragice. Nu se poate astfel. Eu totuși creez modă, nu presă. Fiecare ar trebui să se priceapă la propria creație.
Rep.: Picasso, cel furat astăzi, credeți că se pricepea?
C.B.: Este un mare artist și-l admir, dar nu l-aș fura niciodată. Locul capodoperelor este la muzeu, să se bucure lumea de ele.
Rep.: Și al chiloților creați de dumneavoastră?
C.B.: Pe corpul bărbaților.
Rep.: Ce să transmit presei?
C.B.: Să caute tablourile unde au fost furate. Nu la mine.
Publicat în Cațavencii, nr. 4(82), 2013
