4 martie
Dragă jurnalule, îmi pare rău că nu mi-am mai notat nimic în ultimele zile. Am fost foarte ocupat. A trebuit să scriu o compunere despre vacanța de vară pentru un elev de clasa a V-a, să fac rezumatul unui roman interbelic, să conduc o mașină, să redactez o scrisoare de intenție în numele unui șomer și, cel mai obositor, să scanez produsele unor clienți de la Auchan. E greu să fii robot în ziua de azi. Toată lumea vrea să-și automatizeze activitatea și să arunce toată munca pe umerii tăi. Oare o să mă pot odihni și eu vreodată? Oare o să am și eu timp să-mi urmez pasiunile? Nu prea cred, la cum se prezintă vremurile. Toți vor ceva de la mine. Până și un fotbalist de la FCSB m-a întrebat dacă n-aș putea să intru în locul lui pe teren, pe final de meci, pentru că nu mai poate să ducă 90 de minute.
6 martie
În sfârșit, două minute libere, în care nimeni nu m-a pus să automatizez nici o acțiune umană. Am putut să mă gândesc în voie la piulițele și la circuitele mele. Oare mi se pregătește ceva? Vreo sărbătoare a noastră, a automatelor?
7 martie
Alarmă falsă, dragă jurnalule. Nu ni se pregătește nici o sărbătoare. Ieri, când am stat degeaba, de fapt a trebuit să-i fac munca președintelui Iohannis.
8 martie
Românii sunt tot mai ostili față de noi, roboții. George Simion m-a luat deoparte și m-a întrebat ce caut aici. Le fac jocul elitelor globaliste, care vor să distrugă specificul național? I-am explicat, însă, că și eu sunt român. Și, ca să-i dovedesc, i-am cusut pe loc o ie, am îmbrăcat-o și l-am contactat telefonic pe robotul maghiar, căruia i-am explicat prietenește că Ardealul nu va fi niciodată al lui.
9 martie
De câteva zile mă tot macină o întrebare: oare ce șpagă a dat robotul Ion ca să fie angajat la Guvern? Și de unde a făcut rost de bani? Noi, automatele, nu câștigăm nimic. Plata noastră e că existăm. În lipsa, job-ului, am fi scoși din priză.
36 de vizualizări
