► Chiar mă-ntrebam cum va aborda Libertatea noile evenimente (fericite, aș zice eu) din sînul papalității. Teoretic, existau doar două variante: ceva de genul "SENZAȚIONAL! Noul Papă merge cu AUTOBUZUL, spre deosebire de Ioan Paul al II-lea, care mergea cu PAPAMOBILUL", respectiv "PAPA FRANCISC I nu pierde nici un meci al ECHIPEI DE FOTBAL Buenos Aires San Lorenzo și seamănă puțin cu Victor CIUTACU". Ei bine, gugăliștii Libertății m-au surprins încă o dată optînd, pe baza unei informații corecte, pentru o a treia: "Noul papă a sărutat picioarele bolnavilor de SIDA" (libertatea.ro, 15 martie).
Verdict: CAM NASOL, DACĂ MĂ GÎNDESC MAI BINE
Sincer, habar n-am cum să comentez corect acest gest creștin de o senzațională smerenie, care a suscitat atît interes în fieful sexualmente ortodox de la Libertatea. Și asta pentru că, pe bune, mi se pare imposibil ca printre bolnavii ăia de SIDA să nu se fi aflat și doi-trei homosexuali pe care Biserica Catolică nu-i lasă să intre în rîndul lumii înainte să le ia curul foc în străfundurile Iadului.
► Titlu mare, pe genul Habemus labam: "Nebunie curată! Antonia, așa cum și-au dorit să o vadă toți bărbații! Dezbrăcată pe coperta unei reviste pentru adulți!" (cancan.ro, 17 martie). Dau click, ca ultimu' fraier, și ce văd? "Provocatoare, fără nimic de îmbrăcat, doar cu o brățară și o fundă în păr, o domnișoară zîmbește provocator de pe coperta unei celebre reviste pentru bărbați." Puțin mai încolo se lămurește și misterul fundei din păr: "Totul e un trucaj, ce-i drept, unul foarte bun, pe care unul dintre CANCAN-iști ni l-a trimis pe Facebook. Reușit, nu?".
Verdict: NU, DELOC
Cînd credeam că nu se mai poate inventa nimic în materie de puturoșenie tabloidă, iată, mi se demonstrează că naivitatea mea e la fel de condamnabilă ca tupeul lor. Pînă acum, loazele inepte de la Cancan își căutau foto-știrile pe Facebook, timp de zece minute pe zi. Acum poza vine singură la ei, tot pe Facebook, Mediafaxul free al tabloidelor. Și, în deplin acord cu toate normele deontologice ale căcatului, ea nici măcar nu e poză, ci Photoshop. Nu pot decît să sper că o să vină – chiar mai repede decît preconizează specialiștii – vremea cînd ziariștii lu' pește n-or să mai primească (nici ei) salarii. Ci doar niște trucaje trase la xerox cu fața lui Caragiale.
► Reporterul de înmormîntări e o piesă esențială în angrenajul unui tabloid. Fără un reporter bun de înmormîntări poți să-ți iei adio de la tiraj, accesări și de la colaborarea unor vedete de vîrsta a treia care se bazează pe tine ca să le conduci corespunzător pe ultimul drum. Un exemplu recent, din seria Best of I.N.R.I.: "Înmormîntarea Micăi de la Abracadabra: Doamne, cîtă durere!" (click.ro, 17 martie).
Verdict: DOAMNE, CÎT FALIMENT!
Adevărul e că-i greu să fii concis cînd vine vorba de atîta durere. Prima tentație e să intri în detalii, să descrii laborios disperarea rudelor îndurerate, lacrimile care li se preling fotogenic pe obrajii lor pămîntii, backing vocal-ul isteric al bocitoarelor, vocea de senzație a preotului etc. Și să eludezi astfel esența creștină a nefericitei știri: Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat. Bravo, Click! Așa se scrie un titlu mortal. Să țineți cont de el cînd scoateți ultima ediție pe hîrtie. În fond, lucrăm cu toții într-o branșă care-ar trebui să se priceapă la necrologuri.
Publicat în Cațavencii, nr. 11 (89) 2013
