Gașca securistă din ambasada României la Sofia

Conform unei numărători sentimentale,

în Bulgaria ar trăi circa 150.000 de români. Bucureștiul preferă să nu-i aibă pe conștiință, iar Sofia nu știe cum să le mai încalce drepturile. Conform Constituției sofiote, în Bulgaria nici nu există minorități, ci doar grupuri etnice. Grupul vlah, cum li se zice românilor, nu și-a câștigat nici până în ziua de azi dreptul de a învăța în limba maternă sau de a sluji românește în biserică.

Când, pe 20 martie 2012,

fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu se scremea să ridice problema acordării de drepturi minorității românești din Bulgaria, în contextul negocierilor privind delimitarea platoului continental al Mării Negre, ministrul de Externe bulgar, Nikolai Mladenov, i-a tăiat-o sec, că nu există o minoritate românească în Bulgaria. Diaconescu a tăcut mâlc, iar ambasadorul României la Sofia, Anton Păcurețu alias Tony, a pus bomboana pe coliva vlahului, cum că “cetățenii bulgaride identitate română reprezintă o legătură spirituală între cele două țări, iar aceștia nu s-au confruntat cu probleme în Bulgaria”.

Neprețuitele povețe ale lui Păcurețu

au fost linse pe toate părțile de cefele groase și preluate slovă cu slovă de presa bulgărească. Ba mai mult decât atât, pentru curajul cu care s-a delimitat de superiorul său Cristian Diaconescu, Tony alias Anton Păcurețu a fost invitatul personal al lui Dimităr Țancev, adjunctul ministrului de Externe bulgar, la o paranghelie cu berbec la proțap și dansatoare din buric, din câte s-a auzit, la o vilă exclusivistă a partidului ultranaționalist Ataka. Membrii aceluiași partid, conduși de antiatlantistul Volen Siderov, tocmai manifestaseră în fața Ambasadei României la Sofia, pe 25 martie 2012, împotriva pretențiilor teritoriale ale României.

Anton Păcurețu alias Tony

nu se află la prima dovadă de atașament față de politica xenofobă a Bulgariei împotriva României. Pe 27 mai 2010, când delegații Caravanei Culturale a ICR, care urmau să concerteze în satele românești din regiunea Vidin, au fost trași pe dreapta, șicanați, hărțuiți și percheziționați la piele de un echipaj al serviciilor de informații bulgărești, ambasadorul Păcurețu a evitat să le explice ziariștilor de la Romanian Global News de ce anume nu a protestat oficial la ministerul de Externe bulgar.

Ca să dea și mai mare însemnătate inutilității sale,

Păcurețu i-a cerut secretarei să le facă ziariștilor legătura cu ministrul consilier Gligore Gherceanu, însărcinatul cu afaceri culturale și de presă al ambasadei, care a zis “Da, da, voi urmări situația”, și a urmărit-o prin așternuturi de n-a mai putut, până a doua zi de dimineață. Iar la telefoanele ambasadei n-au mai răspuns, până în ziua de azi, nici Păcurețu, nici Gherceanu, nici Cornel Vișoiu, ministru plenipotențiar, prim colaborator al ambasadorului.

În schimb, ambasadorul Anton Păcurețu

răspunde la numele conspirativ Tony, ori de câte ori îi aduci aminte de colaborarea sa cu fosta Securitate. CNSAS a cerut instanței judecătorești să constate calitatea de colaborator al fostei Securități a lui Anton Păcurețu, la acea dată director în MAE. În dosarul ajuns la CNSAS s-au păstrat rapoartele ofițerilor de Securitate despre activitatea sursei Tony alias Păcurețu, catalogată drept una foarte loială, inclusiv referiri la cinci note informative despre colegii săi de facultate.

Când Păcurețu a fost rechemat din postul său

de consilier la Misiunea Permanentă a României pe lângă Oficiul Națiunilor Unite de la Geneva și numit ambasador la Sofia, procesul său intentat de CNSAS nu se terminase încă. Culmea este că Păcurețu îl înlocuiește pe Mihail Roșianu, acuzat de nenumărate ori decolaborare cu fosta Securitate. Menținerea lui Tony într-un post de mare însemnătate compromite șansele românilor din Bulgaria de a avea școli cu predare în limba maternă în orașele Vidin, Bregovo, Lom, Kozlodui sau Belene.

În ultima vreme, Păcurețu a început

să-i amenințe pe liderii românilor din Bulgaria, cerându-le să nu-l mai deranjeze cu scrisori pline de reproșuri. Probabil că, dacă n-or să-l lase să doarmă în pace și să chefuiască în vila ultranaționalistului Volen Siderov, o să-i dea pe mâna prietenilor săi din serviciile de informații bulgărești. Aceeași atitudine față de românii din Bulgaria o manifestă și ministrul plenipotențiar Cornel Vișoiu, fost consul general la Roma și fost director în cadrul Direcției Afaceri Consulare.

În calitate de consul la Roma, Vișoiu a patronat

o sinistră mafie a intermediarilor, mandatați de Consulatul român să reprezinte interesele victimelor accidentelor din Italia. Vișoiu nu a răspuns niciodată la acuzațiile care i s-au adus. S-a văzut cu sacii în căruță și s-a mutat, pâș-pâș, la Sofia, unde seara târziu își scoate scheletul din dulap, îl șterge cu o cârpă moale, îi vorbește cifrat (ceva despre DIE/CIE/SIE), după care îl închide la loc și doarme fără griji.

Publicat în Cațavencii, nr. 12 (90) 2013