Din seria de mare succes "Futu-i în fluier", am reținut un titlu alarmant din Click!: "Scandal monstru între membrii trupei Phoenix! «Nu mă omorî, frate!»" (22 martie). Din articol aflăm că domnul Nicu Covaci intenționează să publice un nou volum al cărții despre legendara trupă Phoenix, în care face, cum altfel, "dezvăluiri incendiare despre scandalurile cu foștii săi colegi din formație".
► Verdict: MICA ȚIGĂNEALĂ
E a 114-a oară cînd liderul legendarei trupe face dezvăluiri explozive despre anticriștii care au îndrăznit să-și bage picioarele în trupa Phoenix, pentru ca apoi să-i cînte piesele în diverse concerte din care s-au umplut de bani ca Monica Gabor de candidoză chinezească. Sincer, nu vreau să intru din nou în detalii. Am obosit și, iertați-mi exprimarea, a început să mă doară fix în curul lui Țăndărică de refrenul ăsta fără de sfîrșit. Dar nu mă pot opri să observ că, în ciuda părului alb care-i înnobilează motocicleta, Nicu Covaci începe să semene din ce în ce mai mult cu Andreea Tonciu. Firește, cu Andreea Tonciu la 70 de ani, cînd va deveni, în fine, o pițipoancă monstruoasă și frustrată, care se porcăie permanent c-un babalîc ratat și amnezic pe nume Nicolae Mitea. Care de 20 de ani nu-și aduce aminte de la ce-au plecat.
► M-am lămurit: redacția tabloidului online Cancan e la fel de incorigibilă ca proza științifico-fantastică a lui Botezatu. Un titlu recent, care face toți banii (deși înclin să cred că nu e vorba de șpagă, ci de cretinism pur și simplu): "Primire demnă de un rege pentru prințul Al Habtoor! Artificii și ploaie de șervețele de la parcagiul Giani" (24 martie). Autoarea articolului, Mălina Pană, ne informează că "Fiu al unui bogat șeic, important om de afaceri în Emirate, Max Al Habtoor e departe de a fi o prezență discretă pe parcursul vizitelor sale în orașul de pe Dîmbovița". De asta mi-era și mie frică.
Verdict: BĂI, SÎNTEȚI CU CAPU'?
Trag încă o dată concluzia că substantivul comun "șeic" exercită o fatală atracție magnetică asupra pizdetului dîmbovițean (Mălina Pană included), pentru care un oligofren care aruncă cu șervețele-n sus cînd adulmecă un greucean din Dubai e o chestie demnă de băgat într-un titlu de ziar. Încă o dată: MAX AL HABTOOR NU ESTE PRINȚ. NU ESTE FIUL UNUI ȘEIC. ESTE FIUL UNUI OM DE AFACERI DIN DUBAI, CARE FĂCEA FOAMEA CÎND ERA MIC ȘI CARE APOI S-A FĂCUT OM. Nimic extraordinar pînă aici. Nimic princiar. Și, mai ales, nimic care să justifice această isterie mediatică vecină cu orgasmul mental al unei pițipoance care prefigurează o felație renumerată regește. Dar nu-mi fac iluzii. Vom fi ținuți la curent cu multe aventuri (departe de a fi discrete) ale prințului Max Al Habtoor, întrucît principala calitate a prostiei tabloide este consecvența. A doua fiind sexul oral, evident.
Publicat în Cațavencii, nr. 12 (90) 2013
