Nu-l cunosc pe Liviu Vârciu. Dar am ochiul format. Am trecut prin viață. Am cunoscut oameni. Îmi dau seama din privirea lui de hoț de bibelouri ce fel de om e. Am mai întâlnit.
Liviu Vârciu e genul ăla de băiat care îți cere într-o zi 10 lei împrumut ca să-și ia un pachet de țigări. După care observi că nu numai că nu ți-i dă înapoi, dar ți-a scos și vorbe în tot cercul de prieteni că ești genul de fraier de la care iei bani moca. Așa că ești nevoit să-i îndoi puțin fața și, plin de sînge, îți dă cei 10 lei înapoi. Două luni mai tîrziu, iar îți cere 10 lei. Tu crezi că omul a învățat și că nu e atît de tîmpit încît să ajungă din nou la chirurgie maxilofacială pentru 10 lei. Dar, surpriză! Iar ești nevoit să-l bați. Și chiar nu înțelegi ce e defect în om de nu prinde procesul logic cauză-efect.
Da. Știu clar ce gen de băiat e Liviu Vârciu. E genul ăla de băiat pe care îl chemi ultimul la o băută cu băieții. Și la un moment dat vine și o boarfă și se lasă cu o poștă. Dar băiatul nu se bagă. Se scuză că a băut prea mult și că trebuie să se întindă puțin. Și-l lași și îți vezi de boarfă cu băieții pînă ți se rupe filmul. Și te trezești trei ore mai tîrziu, cu arșiță, să bei un litru de apă și vezi că toată gașca e prăbușită, în afară de băiat. Care se sărută tandru cu boarfa, în găurile căreia au fost toate falusurile și obiectele falice din casă. Și ți se pare că îl auzi că-i spune c-o iubește.
A doua zi, după mahmureală, povestești la gașcă cum se lingea el cu boarfa și rîd toți de el. El insistă că ți s-a părut, că erai beat. Că el doar i-a dat o cîrjă în scîrbă. Nu s-ar mozoli în viața lui cu o boarfă penală. Și toată lumea îl crede. Îți ceri scuze că ți s-a părut. Dar după o săptămînă auzi de la un prieten că s-a combinat cu boarfa. Îl suni să rîzi de el, dar el îți spune foarte serios că tipa nu e așa cum pare, și că poșta aia a fost doar o greșeală din trecutul ei. Așa că mai chemi o dată boarfa la o poștă. Boarfa vine. Îl suni iar să rîzi de el și el îți spune că nu mai ești pe lista lui de prieteni, ci pe lista de dușmani, că încerci să îi seduci logodnica.
Nu-ți bați capul cu băiatul. Îți vezi de ale tale. Complet accidental, ajungi la o poștă organizată de alt prieten și vezi că subiectul adunării e fix boarfa băiatului, în rochie de mireasă. Așa că-l suni să-l feliciți. Te înjură de mamă.
Trei ani mai tîrziu, vine la tine slab și nedormit. Îți spune că aveai dreptate. Că nevasta lui e o boarfă, nu o doamnă cum l-a lăsat pe el să creadă. Ți se face milă de el că e fraier și îl chemi la o poștă. Nu participă, dar la orele dimineții, cînd te trezești să vomiți puțin, îl găsești într-un colț, sărutîndu-se tandru cu boarfa nouă. Și îți dai seama că e genul de băiat care și la 40 de ani tot băiat o să fie. Exact ca Liviu Vârciu.
Publicat în Cațavencii, nr. 12 (90) 2013
Nu stiu exact cine este Liviu Vrciu. Vreun Justin Timberlake loco fara prea mult cascaval la purtator. Atirnator de profesie, cu siguranta. Dar de ce trebuie ca baietii „buni,” dupe ce isi fac menderele cu „boarfa” sa o numeasca „boarfa”? Apropos, „boarfa” are dreptul la un nume? Pina la urma faceti acelasi lucru, voi si boarfa: sex de disperare, baute si poate mai bagati si o linuta daca mai e loci. Dar asta va face baieti buni si pe ea o „boarfa”. Fetele „decente” nu si-o trag in public si, im mod clar, nu cu toti baietii odata. In ce masura o astfel de scena difera in mod esential de un viol in grup? Doar pentru ca „boarfa” vrea ca rea de musca din principiu si voi cotizati la bine comun?
Intr-un final, „boarfele” exista fiindca „baietii buni” au nevoie de ele, fiindca ei nu sint ,poate, suficient de buni sa recunoasca ipocrizia unei societati unde baietii buni si destepti le fac pe toate.
3-4 ani mai tarziu, si articolul asta la fel de superb ca`n prima zi !