Jurnalul Angelei Merkel (turistă exhibiționistă)
12 iunie 1978 – Dragă jurnalule, a fost o idee genială să vin la Costinești: soare, plajă, poți să umbli în curul gol. Bine, e adevărat că poți să mergi în curul gol și la noi, la Marea Nordului, dar mai faci promoroacă.
14 iunie 1978 – Am cunoscut un băiat mega-drăguț: Nelu. E salvamar și m-a salvat de două ori pînă acum de la înec: o dată cu niște halviță și a doua oară cu rom “Jamaica”. Azi mi-a făcut și primul compliment: mi-a zis că am o siluetă elegantă, de tanc cehoslovac.
23 iunie 1978Azi, relația mea cu Nelu a intrat într-un impas. Ne-am băgat amîndoi sub apă ca să facem dragoste decadentă și a fost absolut senzațional, mi-a invadat corpul la fel cum au intrat rușii în Cehoslovacia. Însă cînd am ieșit din apă au început problemele: am văzut că Nelu era de o jumătate de oră pe mal și chestia aia din slipul meu era o meduză.
28 iunie 1978Astăzi, Nelu mi-a făcut mai multe poze artistice în timp ce ungeam cu nămol două bagaboante suedeze. Cît de curvă să fii ca să-ți păstrezi sutienul? În fine, a promis că n-o să le arate la nimeni. Nu sînt îngrijorată, nu cred că o să am o carieră politică sau o să devin un actor politic important pe scena europeană.
Jurnalul lui Nelu Salvamaru (salvamar și iubire din tinerețe a Angelei Merkel)
12 iunie 1978 – A fost o idee bună că am ales să mă fac salvamar și nu salvamontist. Aici, la Costinești, simți că trăiești cu adevărat, nu la munte, unde e extrem de greu să faci sex în timp ce-i scoți polarul unei turiste suedeze care tocmai și-a scrântit glezna și s-a pișat pe ea după ce a crezut că vede un urs.
14 iunie 1978 – Dragă jurnalule, am cunoscut o fată foarte drăguță. Nemțoaică din RDG. Citită, plimbată prin lume, cu aspirații politice. Avem extrem de multe lucruri în comun, mai ales că amândoi arătăm ca un rugbist cu foarte multe meciuri la activ care și-a cam neglijat corpul.
23 iunie 1978 – Nu-mi vine să cred că turistele astea din RDG și din țările scandinave fac plajă complet dezbrăcate, fără chiloți, fără nimic. Oare cum o fi? Din păcate, n-o să aflu niciodată, pentru că oricâte haine aș da jos de pe mine, tot rămân cu părul ăsta des de pe piept și de pe spate, care mă acoperă ca o vestă călduroasă de culoare neagră. Ah, dintre toate doar Angela poate să mă înțeleagă.
28 iunie 1978 – Dragă jurnalule, să vezi ce lucru straniu mi s-a întâmplat azi! Mă plimbam pe plajă cu Angela, când două suedeze superbe care făceau nudism m-au întrebat cât le costă să facă o poză cu maimuța. S-a cam supărat gagică-mea pe mine pentru toată faza, dar nu mai contează, mâine pleacă din țară și n-o să mai aud niciodată de ea.
Publicat în Cațavencii, nr. 13 (91) 2013
