Liviu Antonesei: Aş băga-o undeva!

Chiar dacă lumea a uitat, Liviu Antonesei a fost disident pe vremea lui Ceauşescu. După ’90 a făcut politică. S-a lăsat. Vrea să fie intelectual, nu tovarăş de drum al politicienilor.

Reporter: Eşti liberal cu Crin Antonescu sau cu cei care l-ar schimba pe Antonescu?

Liviu Antonesei: Nici, nici. Eu sînt un liberal structural, nu unul „de partid“. Nu mă amestec în viaţa organizaţiilor din care nu fac parte. Ca ins care a făcut însă politică şi care a condus campanii electorale victorioase, aş spune totuşi că nu e bine să schimbi „berbecul“ unei turme înaintea întîlnirii cu lupii, deci cu un an înainte de alegeri. Mai ales după ce l-ai rodat acum aproape trei ani într-o confruntare electorală importantă în care s-a descurcat destul de bine, obţinînd un scor peste nivelul partidului. Sigur, ultimul estimat de sondaje.

Rep.: Care-i diferenţa dintre intelectualul care e cu Opoziţia şi intelectualul care e cu Puterea?

L.A.: Deşi lucrurile pot fi spu­se mai subtil, prefer s-o spun simplu şi clar – primul chiar este intelectual, întrucît îşi exercită funcţia critică în raport cu Puterea, oricare ar fi aceasta, ultimul e un „tovarăş de drum“. Voi cita un autor de stînga, pe Michel Foucault, pentru că vorba lui e valabilă pentru orice intelectual, indiferent de poziţia sa ideologică: „În schimb, eu ştiu ce este un intelectual, adică un individ cerebro-spinal – să am creierul atît de suplu cît este posibil şi coloana vertebrală atît de dreaptă cît e necesar“. E o definiţie chiar mai bună decît cea a lui Camus, care definea intelectualul ca fiind insul capabil să spu­nă nu, să se opună indiferent de vitregia condiţiilor.

Rep.: Ce-ai face dacă mîine Puterea ţi-ar oferi o funcţie publică sau o sinecură bănoasă? 

L.A.: Aş băga-o undeva! Am avut o funcţie publică, obţinută prin alegeri, şi am plecat din ea cu diabet. Deci n-am plecat cu mîna goală! Cu sinecurile nu sînt obişnuit. Sînt un om vieux style, deprins aşadar cu munca. Din 1990 încoace, am avut me­reu cîteva slujbe, unele part time, în acelaşi timp. Fiecare are un preţ? Se poate, dar eu sînt „nepreţuit“!

Rep.:Ce l-ai sfătui pe Traian Băsescu dacă i-ai fi consilier?

L.A.: Să se întoarcă la meseria de bază, pentru care are calităţi certe, şi să nu mai plece niciodată de pe vapor! De altfel, ar fi fost salutar pentru toată lumea, inclusiv pentru domnia sa, dacă nu ar fi părăsit niciodată puntea.

Rep.: Ce nu-ţi place la USL?

L.A.: Mai multe. Este o struţocămilă doctrinară. Şi-a centrat obsesiv discursul critic pe ţinta Băsescu care e, politiceşte vorbind, un „cal mort“ şi oricum e criticat de toată lumea, de la poliţişti la pensionari şi de la „moguli“ la foştii fani dezamăgiţi. Chiar critica guvernării e situată la un nivel prea general şi vag demagogic, cînd ar trebui să fie precisă, axată pe politicile publice greşite şi cu o ofertă alternativă cît de cît articulată spre un program de guvernare. Puterea nu ne oferă nici o speranţă reală, dar nici Opoziţia nu mi se pare mai brează. În acelaşi timp, în faţa strategiei „după noi, potopul“ a actualei guvernări, înţeleg necesitatea unei asemenea alianţe politice şi electorale. Să scăpăm de ciumă, apoi vom vedea noi ce facem şi cu holera!