Ce caută neamțu-n Coreea? Combinații nucleare

Iohannis nu putea lăsa nevizitată o țară atît de îndepărtată și exotică, așa cum i s-a povestit că e Coreea de Sud. Și mai ales nu se putea lăsa depășit de alde Nicu și Marcel, care o vizitaseră deja pe 21 decembrie 2022 cu un alai numeros de miniștri și parlamentari, pus pe chef și cheltuieli nejustificate. Numai că, de data asta, Iohannis duce cu el și niște acte la semnat.

Iată ce zice Administrația Prezidențială: „În prezenţa preşedintelui României şi a preşedintelui Republicii Coreea vor fi semnate o serie de documente relevante pentru consolidarea relaţiei bilaterale, vizînd: apărarea, energia nucleară, investiţiile şi comerţul exterior, cooperarea în situaţii de urgenţă şi managementul dezastrelor, cooperarea în domeniile culturii, mass-media, tineretului şi sportului“.

Să dăm la o parte elementele de umplutură precum investițiile, comerțul, dezastrele, cultura, mass-media, tineretul și sportul, și să reținem două domenii serioase: apărarea și energia nucleară.

Să observăm apoi că Nicu și Marcel au vizitat Coreea de Sud în 2022 pe nepusă masă, ca sub imperativul unui ordin (cînd în țară erau de comemorat eroii împușcați în decembrie 1989), luînd cu ei o cantitate disproporționată de miniștri. La puțin timp după vizită, presa apropiată Puterii a dat știrea că România cumpără din Coreea de Sud obuziere autopropulsate de 155, iar Parlamentul a votat bugetul de înzestrare. S-a organizat o licitație de aproape un miliard de euro, la care au mai participat un producător german și unul din Turcia, dar cîștigătorul părea să fie încă de atunci producătorul sud-coreean. În prezent, deși licitația nu s-a încheiat, toată lumea știe că vor cîștiga coreenii.

La întrebarea „De ce vor cîștiga coreenii?“, răspunsul trebuie căutat în proiectul micro-reactoarelor nucleare modulare pe care România s-a angajat să-l implementeze la Doicești, în premieră mondială. Ele sînt produse de compania americană NuScale, o companie cu uriașe probleme de finanțare după ce proiectele ei, găsite prea scumpe, au fost blocate în SUA. Presa internațională scrie că NuScale a căutat și a găsit finanțare în Coreea de Sud, prin companiile GS Energy, Doosan și Samsung, dirijate de statul sud-coreean. Din acest punct mai erau necesare două lucruri: comenzi pentru NuScale, adică proiecte gen Doicești, și compensații pentru finanțarea coreeană, adică contracte militare prin care coreenii să primească niște bani.

De aceea, pe lîngă plăcerea de a zbura scump și departe pe banii poporului român, Iohannis merge în Coreea de Sud și ca să parafeze aceste afaceri dezavantajoase. Licitația pe armament încă nu s-a terminat, dar iată că semnătura e gata. E cu atît mai grav cu cît România poate construi ea însăși, în fabricile ei, în colaborare cu producători străini de renume, armamentul pe care Iohannis și Guvernul vor să-l cumpere cu banul jos din Coreea de Sud. Iar prin acest mecanism de finanțare a industriei sud-coreene, Iohannis forțează un proiect nuclear experimental, refuzat inclusiv de America. America, se vede treaba, preferă să încerce micro-reactoarele pe pielea altcuiva.

Și acum vine ultima întrebare: dacă România iese prost din aceste combinații, cine iese bine? Beneficiile sînt personale și de grup, asta e tot ce se poate spune.