Sociolog. Decanul Facultății de Sociologie București. Și, hop, președintele Mișcării Populare. Desigur, astăzi, Fundație.
Cuta de mijloc. Pe frunte
Reporter: Aveți cuta de nervi exact pe mijloc.
Marian Preda: Pe frunte? Da. Pe centru. Nu este neapărat de nervi. Cursul anilor, ce pot să spun… tatăl meu mi-a spus că-n ultimul timp chiar s-a relaxat.
Rep.: Cum au fost acești ani?
M.P.: Complicați. Și chiar în ultimii ani mi s-a părut că nu mai văd iarăși lumina de la capătul tunelului ca-n 89.
Rep.: Sînteți profesor, decan, ce vă mai trebuie?
M.P.: Personal, sînt mulțumit spre foarte mulțumit. Mai am cărți, cursuri de pregătit, dar sînt mulțumit și de mine, profesional, și de facultate. Îngrijorarea mea vine din altă parte. Aceste realizări, chiar personale, trebuie să aibă o continuitate, o sustenabilitate. Mă gîndesc la fetele mele. Opțiunile lor se apropie și nu aș vrea să le văd desprinse de România, chiar dacă vor merge la studii, vreau să le văd întoarse aici. Și, mărturisesc, nu vedeam un proiect pentru acest viitor, care să-mi dea certitudinea că va fi bine cu familia mea, proiectele mele și instituția mea. De aici, lipsa de certitudine.
Despre mediocritate. O întrebare
Rep.: Nu sînteți un mediocru… Sînteți un mediocru?
M.P.: Cred că lucrul acesta ar trebui să-l spună alții. Eugen Barbu spunea că mediocrii sînt extrem de încrezători în ei înșiși. Nu au dubii. Nu realizează insuficiențele lor, pericolele. Eu am destule îngrijorări.
Rep.: Intelectualii fascinați de Băsescu.
M.P.: Nu sînt fascinat, dar îl apreciez pentru poziția sa reformatoare. Îl apreciez pentru faptul că toate compromisurile sale au fost în zona politicului, și poziția sa față de mine și comisia pe care am condus-o. Noi evaluăm oamenii și prin comparație. Comparația mea se referă la președintele Iliescu, față de care am păstrat o distanță, și față de președintele Constantinescu, în care mi-am pus mari speranțe, venind din universitate. Comparațiile îl favorizează pe președintele Băsescu.
Rep.: Băsescu este un apus de soare.
M.P.: Soarele apune, răsare din nou. Influența președintelui este încă destul de consistentă. Or, în acest moment nu este susținut de nici unul dintre partidele politice. Churchill era pe linie moartă și repeta faptul că Hitler era un pericol. A fost chemat, a cîștigat războiul. După război, a pierdut, dar după patru ani a revenit în forță.
Ce răspunsuri are Preda la ce spune toată lumea
Rep.: Se folosește de dumneavoastră, apoi vă dă un șut. Este felul lui de a fi.
M.P.: Toată lumea îmi spune asta… să vedem. În proiectul acesta sîntem cumva parteneri. Relațiile directe sînt puțin importante, important e ca ideile pe care noi le promovăm să intre în dialogul social. Nu poți să intri în ringul de box și doar să dai, or noi vrem să punctăm, dar sîntem conștienți că vom și primi.
Rep.: Veți rămîne și-n partid?
M.P.: Dacă ai obiective și vrei să reformezi clasa politică nu se poate altfel. Nu voi da înapoi. Dacă va fi spre binele proiectelor noastre. În acest moment, fundația trebuie să rămînă fundație.
PDL invadat de termite
Rep.: Blaga, viitor?
M.P.: Nu mai are. Nu propune nimic nou. Oamenii vin sub un ideal, după un steag. Blaga este bun acolo unde să dai cu pumnul în masă. Bun organizator, n-are viziune și nu inspiră încredere. Blaga s-a delimitat de partidul care a făcut reformele acestui stat, bune-rele… s-a delimitat de Boc, de Băsescu. Nu cred că are vreo șansă pe termen lung. Nici măcar echipa nu este cea potrivită. Singurul nume nou: Adriana Săftoiu. Doar atît nu este de ajuns.
Rep.: Udrea, o bomboană pe coliva PDL?
M.P.: Nu, nu. Eu cred că singura moțiune adevărată era cea a Monicăi Macovei.
Rep.: Mare greșeală: Băse a susținut-o pe Udrea, doar așa a creat Mișcarea al cărei președinte sînteți. Mare greșeală ați făcut!
M.P.: Partidul nu poate fi reformat în această structură, așa cred eu, este invadat de termite.
Băsescu. A-i spune Da, a-i spune Ba!
Rep.: Îl aud peste un an pe Băsescu: n-are, bă, anvergură, dați-l afară pe Preda!
M.P.: Nu cred. Să intru în logica dumneavoastră. Eu cred că Emil Boc a colaborat și colaborează. Priviți-i pe consilieri. Unii au plecat, dar are niște consilieri-colaboratori foarte buni.
Rep.: Îi plac slugile.
M.P.: Eu la ce am spus da? Peste raportul nostru nu s-a amestecat în nici un fel. Să dau un exemplu acum. Noi l-am întrebat cînd ar fi bine să organizăm evenimentele fundației. Președintele a spus: organizați voi, voi alege eu. Este o atitudine corectă.
Rep.: El din ambiție, din răutate v-a făcut fundația.
M.P.: Nu, nu, nu. Iată un exemplu concret, în cazul meu. Acum vreo doi ani mi s-a propus să preiau portofoliul Muncii în Guvernul Boc. Am spus nu. Ferm. Aveam de terminat proiectele facultății și era un context de instabilitate ce nu-mi permitea un plan de reforme. Refuzasem ferm. Pot spune nu, cînd trebuie. Chiar președintelui. Și vă mai spun ceva: dacă eu nu aș fi trimis adeziunea mea și cîteva propuneri, nu se putea gîndi la mine pentru această funcție nimeni. Eu am trimis adeziunea pe e-mail. Nimic mai mult.
Publicat în Cațavencii nr. 18 (96), 2013
