„Și zi, frățioare: ai furat sau ai dat în cap?“, îl întrebau tovarășii de pe Rahova pe tînărul recidivist, priponit pentru spargere de locuință. Dar el, la fel de nevinovat ca toți ceilalți, răspundea diferit: „Bă, discuția e lungă. E caterinca dramei mele“.
Întrebările directe, clare, nu primesc răspunsuri, primesc propuneri. Niște povești, niște formule de coabitare cu întrebarea legitimă. Niște drame, niște caterinci.
Tu întrebi: „Ai colaborat cu Securitatea?“ și Băsescu îți răspunde: „Căpitanul de vas era, prin natura funcției sale, obligat să informeze autoritatea navală dacă au avut loc incidente în timpul cursei“.
Tu întrebi: „Ai plesnit copilul ăla peste bot?“ și el îți răspunde: „Jur că n-am lovit copilul nici în plex și nici în față cu pumnul“.
Tu întrebi: „A luat fii-ta un apartament de lux de la Popoviciu?“ și el îți răspunde: „Unde e crima lu’ Popoviciu? Că a făcut o investiție de miliarde în București?“.
Tu întrebi: „Ai luat șpagă de la Cășuneanu?“ și el îți răspunde: „Eu nu am cumpărat un teren de la Cășuneanu, eu i-am vîndut“.
Tu întrebi: „O pui pe Kövesi la DNA?“ și Ponta îți răspunde: „Nu-l pun pe Predoiu la Justiție“.
Tu întrebi: „Ai copiat?“ și el îți răspunde: „Am muncit foarte mult la teza de doctorat“.
Tu întrebi: „Cînd înlături regimul Băsescu, așa cum ai promis?“ și el îți răspunde: „Nu am ce să reproșez directorului SIE, Teodor Meleșcanu, sau directorului SRI, George Maior“.
Tu întrebi: „Te-ai întîlnit cu Băsescu în secret ca să semnați un pact de coabitare, o înțelegere care înseamnă perpetuarea și nu înlăturarea regimului Băsescu?“ și Antonescu îți răspunde: „În viața politică există întîlniri informale. Asta nu înseamnă pact, asta nu înseamnă înțelegere“.
Tu întrebi: „Ai cuvînt?“ și el îți răspunde: „Dacă nu va fi demis la referendum, eu mă voi retrage definitiv din politică“.
Tu întrebi: „Ai luat bani de la Voiculescu?“ și el îți răspunde: „Odată cu Alianța PNL-PC, sper să intrăm într-o nouă etapă a politicii românești“.
Fuga întrebării după răspuns e zadarnică. E o dialectică prinsă la furat, care e unsă în funcții publice, în loc să fie unsă cu catran, tăvălită prin fulgi și fugărită pe străzi. Cîtă vreme sîntem prizonierii acestei plăceri, e, dacă vreți, caterinca dramei noastre.
Publicat în Cațavencii, nr. 19 (97), 2013
