Ca să nu restituie proprietățile furate de comuniști, statul român le face cadou SRI, care le transformă în unități militare

În calitate de procuror care n-a profesat în comunism,

premierul Ponta promite să retrocedeze în natură, până în 2016, proprietățile confiscate de comuniști. În 2016, categoric, Ponta nu va mai fi premier, dar va rămâne procuror. Apoi, natura nu este generoasă cu Ponta ca premier, întrucât lucrează din răsputeri în dauna principiului restitutio in integrum. Statul comunist a confiscat averile proprietarilor, iar când, după revoluție, păgubiții au început să articuleze primele pretenții de restituire a bunurilor, acestea erau deja transferate din patrimoniul Gospodăriei de Partid în cel al RAAPPS. Pentru a speria petenții mai insistenți, Guvernul a transmis bunurile din administrarea RAAPPS în cea a SRI.

Așa se face că, prin HG nr. 253

din 10 aprilie 1996, cabinetul Văcă a transmis SRI, fără plată, vila nr. 9 și terenul aferent de la Băile Felix. Primul lucru pe care l-a făcut SRI a fost să transforme furăciunea, luată pe ochi frumoși și spălată politic, în unitate militară; al doilea, să pună pe unitate toate avertismentele care țin întrebările pe tușă, azi în numele NATO. UM 0929 este noul cod al furăciunii euroatlantice, și acest UM-eu face parte din salba de spa-uri destinate staff-ului SRI. Noul proprietar este pregătit să facă față tuturor tracasărilor juridice la care l-ar supune păgubitul. Acesta este un ordin catolic care a umplut Europa Centrală de mănăstiri, școli și stabilimente publice.

Reprezentanții ordinului catolic dau în judecată SRI

și pierd pe toată linia. Dosarul 87/P/2012 s-a aflat până pe 23 aprilie a.c. pe rolul Secției parchetelor militare a Parchetului de pe lângă ÎCCJ, când s-a dat soluția de NUP. La proces, instanța a admis o cerere de intervenție în interes propriu formulată de SRI. Un făptuitor anonim din componența Oficiului Juridic al SRI, recte UM 0198, a falsificat istoria subscrisului ordin catolic, comunicând informații false, conform cărora nici un ordin catolic nu avea personalitate juridică și, ca urmare, „nu putea nici să dețină proprietăți”. Conform logicii euroatlantice de pe țărmurile Dâmboviței a SRI, un creator de proprietăți nu poate deține ceea ce a creat, dacă SRI îi contestă personalitatea juridică.

Or, SRI încearcă să justifice dreptul asupra unor proprietăți

catolice prin prisma drepturilor bisericii majoritare: „Menționăm că prin dispozițiile art. 21 din Legea 54/1928 sunt recunoscute cultele religioase ce funcționau pe lângă biserica ortodoxă din România perioadei respective, acest ordin sau alte modalități de organizare a acestora nefiind recunoscute ori reglementate prin dispozițiile prezentei legi”. Deși SRI s-a angajat să protejeze valorile democratice și să promoveze interesele naționale ale României și ale aliaților săi pentru realizarea securității naționale, să asigure respectarea drepturilor și libertăților cetățenilor și să apere statul de drept, cel puțin în acest caz comite abuzuri demne de renumele fostei Securități.

Astfel, Oficiul Juridic al SRI, recte UM 0198,

se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având drept consecință obținerea pentru altul a unui avantaj patrimonial; de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor; de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi; de comunicare de informații false prin fals material în înscrisuri oficiale, comis de un făptuitor anonim, care cu rea-credință vrea să manipuleze sau să inducă în eroare organele competente. SRI avea toate informațiile că dobândește un bun furat, dovedind lipsa de bună-credință în 1996, când Guvernul Văcăroiu a emis hotărârea.

SRI pretinde că decretul de expropriere

nu poate constitui o dovadă a existenței identității între imobilul aflat în administrarea sa și cel revendicat de către ordinul catolic în cauză, iar aici îi întind o mână de ajutor Arhivele Naționale, care au decis, prin nota nr. 723/14.01.2008, semnată de fostul director Dorin Dobrincu: „Comisia (de avizare a inventarelor) propune ca anexele care însoțesc Decretele de Expropriere să nu fie date în cercetare, întrucât ele conțin tabele cu persoanele expropriate și imobilele care au aparținut acestora, documente care pot fi folosite ca acte juridice pentru reconstituirea dreptului de proprietate”.

HG nr. 253 nu a fost publicată niciodată în Monitor,

fără să fie menționată în nici un repertoriu legislativ. Potrivit răspunsului Secretariatului General al Guvernului cu nr. 20/19739/06.09.2011, acest document este clasificat, ținând de structura de securitate a Secretariatului. Or, în acest context, o asemenea HG este ilegală și neconstituțională, încălcând art. 44 din Constituție, potrivit căruia dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate, la fel și modalitățile prin care se dobândește dreptul de proprietate publică.

Publicat în Cațavencii, nr. 21 (99), 2013