Baladă veselă de dragoste pentru tristețea celui plecat la oaste

Ajungînd în sala teatrului unde aveau loc probele practice, am aflat că trebuie să dansez, să cînt și să recit ceva. La prima probă, m-am bălăngănit de cîteva ori, apoi am cîntat „Hei, tramvai, cu etaj și tras de cai” că era la modă, și apoi am recitat „Sunt tînăr, doamnă” și încă două poezii de-ale mele în stil clasic.

Am fost întrebat de o cucoană cam îmbufnată, care era și șefa comisiei, cine sunt autorii versurilor. Și eu am declarat cu seninătate că le-am scris eu. Întîi a căscat ochii mari și apoi a exclamat cu dispreț: „Nu ți-e rușine să minți, nici n-ai intrat la teatru și ești deja cabotin? Astea sunt niște traduceri din Rimbaud sau Baudelaire?!” și m-a dat afară.

De fapt, m-a trimis în armată, pentru că cine nu intra la facultate, mergea la șmotru un an și patru luni. Așa am ajuns la Slatina, la o unitate militară care pregătea paza pentru închisori, unde m-am tîrît vreo trei luni prin mlaștinile din Valea Clocociovului și unde am auzit zilnic suava comandă: „Tras în aer! Tras în picioare! Tras în plin!”.

Poemul acesta l-am scris pentru iubita mea din liceu care semăna cu Claudia Cardinale, la o săptămînă după ce am primit ordinul de încorporare. Am revăzut-o după 50 de ani, semăna cu Valea Clocociovului.

Mama ta poartă ochelari cu șapte lentile

tatăl tău te păzește din turn,

grăbește-te iubito mai am cîteva zile

și am să plec soldat într-un cătun.

De nu – să-ți porți neprihănirea tristă

ca pe-un cîștig umil de cîțiva franci

eu am să-mi fac obiele din batistă

pe rănile aprinse în bocanci,

și am să lăcrimez pe patul puștii

șopîrle reci, dacă m-ai fi iubit,

te-aș fi-nvățat ceva ce încă nu știi

și seamă n-aș mai lua de ce-i în blid.

Așa, cînd lungi trompete îmi sfîșie

auzul, scuze cer la șobolani,

și îmi îmbrac umila mea stafie

în pînza cu gîndacii diafani,

și-apoi, într-o cazarmă crenelată

buimac de soare între caporali

fără de mamă și fără de tată

am să învăț cît suntem de egali.

Cînd tu în parcuri roze te vei bate

cu flori printre frumoși adolescenți

eu am să duc o raniță în spate

și-am să-i învăț algebră pe sergenți,

cînd tu ai să dansezi fără vreo grijă

curtată îndelung de-un licean

de mine se va-ndrăgosti o schijă

și-am să te văd printr-un întors ochean,

așa că fie-ți milă sau blesteme

îți voi rosti în loc de rămas-bun,

lasă-ți părinții și nu te mai teme

căci am să plec soldat într-un cătun.