„Opere complete”, de George Simion

Pînă în 1970, în nomenclatorul meseriilor practicate în România comunistă, exista doar meseria de „scriitor de vagoane” nu și cea de scriitor care ținea în mînă pana, stiloul sau pixul spre a mîzgăli litere pe coala albă de hîrtie.

Materia primă a scriitorului de vagoane era creta cu care scrijelea pe pereții vagoanelor de marfă destinația și conținutul vagonului: colaci de sîrmă, putini cu brînză, viezuri sau mînji.

Prozatorul Zaharia Stancu, înarmat cu un cărțoi cu omagii sub braț, a cerut într-o zi audiență la Nicolae Ceaușescu, care în timpul liber scria și el versuri, rugîndu-l cu lacrimi în ochi să consimtă ca ăi care bat cîmpii cu grație, compunînd poezii și cei ce cară în spinare romane sau nuvele, să fie trecuți în nomenclatorul Ministerului Muncii ca scriitori.

Nea Nicu s-a uitat cu drag la bătrînul autor care a avea obiceiul de a umbla desculț în sandale de aur, l-a pupat pe frunte și a acceptat ideea ca scrisul să fie considerat o meserie.

Acum, poporul român pare gata să aleagă în fruntea țării un scriitor, ca să înceapă o nouă Epocă de Aur.

În anii ’90, zadarnic am candidat pe o listă de independenți, alături de Andrei Pleșu, Dan Hăulică și Gabriel Liiceanu, patru scriitori cu un actor în coadă… Nu ne-a votat nimeni și lui Ion Iliescu i s-a făcut milă de noi, fiind gata să rupă din căpița cu voturi a FSN-ului vreo doi saci, ca să intrăm și noi, independenții, în Parlament. Am refuzat pomana și ne-am retras umiliți ca melcii în cochilia scrisului.

Astăzi suntem în sfîrșit răzbunați fiindcă masele populare au înțeles ce meserie nobilă e scrisul și i-au băgat la teșcherea lui George Simion, care pe Facebook și-a lipit pe tichiuță eticheta de scriitor, cîteva milioane de voturi.

Pe vagoanele cu care ne-ar trimite la Auschwitz, scriitorul George Simion va consuma ceva cretă ca să-și desăvîrșească operele complete.

PS 1: Există un fenomen numit palimpsest, cînd pe papirusurile tocite de vreme scribii adăugau un alt scris, mai citeț, tot așa cum pe icoanele scorojite pictorii înlocuiau vechii sfinți cu unii mai proaspeți și era de ajuns să decojești noul strat de vopsea ca să vezi în locul ochilor întunecați și încruntați ai lui George Simion, privirea scînteietoare și halucinantă a preacuviosului Călin Georgescu.

Fenomenul nu e nou. Și marele anticomunist de operetă Emil Constantinescu, scos din poșetuță de Ana Blandiana, îi promisese lui Corneliu Coposu că dacă va ieși președinte se va retrage în prima zi invitîndu-l pe regele Mihai să se întoarcă la cîrma țării, tot așa cum George Simion l-a îmbrobodit pe președintele ales că dacă îi va da cu împrumut traista cu voturi se va retrage de la Cotroceni în favoarea sa. Sanchi balama, cum ar zice babaca lui Simion.

PS 2: Începînd de azi, pe pagina mea de Facebook mă voi considera siderurgist dacă domnul George Simion crede că e scriitor. Fiindcă nu vreau să zac în aceeași branșă cu dînsul.

PS 3: În ciuda faptului că ne-a propus pentru prezidențiale o scrumbie liberală afumată pe post de pește proaspăt, domnul Marcel Ciolacu are un mare merit: pentru prima oară în istoria post decembrist, PSD-ul n-a mai furat voturi.