Un car cu boi intră la noi în sat
și întrebă de domnul Grigorescu.
(Numai un prost se simte ofensat
dac-o vioară-ntreabă de Enescu).
Boii, sau carul, biciul, nu mai știu
cine-a vorbit, că moțăia jupînul.
N-am vrut să-i întristez și-am zis că-i viu
da-i dus pe cîmp ca să întoarcă fînul,
sau c-a plecat să-și cumpere culori
la Barbizon, un mic sătuc din Franța,
că pot să îl aștepte pînă-n zori,
de nu îi sperie cumva distanța.
„Nu ne mai sperie nimic demult,
șopti o voce geamănă cu carul,
nici criticii cei snobi, nici domnul cult
care confundă arta cu paharul,
am obosit de-atîția literați
ce cochetează doar cu nefirescu’
așa că v-am ruga să ne iertați
că ne-am întors la domnul Grigorescu.”
Minunat, felicitări!