Simți iar că ești curtat de musca verde
ce te confundă poate c-un hîrdău
sau cu un țărm cu putrede lacherde
zvîrlite de furtuni în patul tău.
Fără să vrei participi la revolta
scheletului pe care-ai fost clădit.
Cînd vine moartea ca să-și ia recolta
aprinde-i tu țigara c-un chibrit
și fii drăguț, zi-i că veneai la gară
da’ n-ai știut că va sosi chiar azi.
Cîntă-i ceva nostalgic la chitară
de Trio Grigoriu, cu trei brazi,
broscuța oac sau ăla cu codașu,
care-i plăcea și lui Gheorghiu–Dej,
cînd aduna boierii cu fărașu’
și băga multă spaimă în burgheji,
fă-o să rîdă, zi-i că nu te doare
în trupul tău istoric mai nimic
și-apoi trimite-o iute la culcare
că viața-i un borcan cu loz în plic.
1.869 de vizualizări
PARTENERI MEDIA
[wp_rss_retriever url="https://alert24.ro/category/z/feed" items="2" dofollow="true" excerpt="none" source="false" date="false" read_more="false" credits="false" new_window="true" thumbnail="false" cache="1 hours"]
[wp_rss_retriever url="https://businesswatch.ro/category/z/feed" items="2" excerpt="none" source="false" date="false" read_more="false" credits="false" new_window="true" thumbnail="false" dofollow="true" cache="1 hours"]
1 comentariu
Adaugă un comentariu
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.



Verde,neagră sau culoarea văntului turbat,
o muscă întotdeauna trage la rahat,
De vrei la îngeri în ceruri să le dai binețe,
Lasă/te înțepat de musca țețe.
Dar cele cu simțul cel mai parctic,
sănt muștele din polul arctic.
Un traducător ți-ar explica
cuvăntul rahat cu accent pe primul a,
că bani în ugrofinică ar însemna.
Atracție și interes chiar peste mii de ani,
ăștia le duc pe toate pănă la bani.
La loz în plic nu ești căștigat și nici la tărg de vite cumpărat.Ți-ar aminti de viața îți intră-n insolvență,să nu renunți cumva la existență,
nu ești vorbele ce zboară,
deși retrogradat ca șef la propriul tău stăpăn,
ci cuvintele scrise care ne rămăn.