În tinerețe m-a lovit pe zebră
mașina de amor năucitoare,
actrița aiurită și celebră
jucînd la Teatrul Mic ca-n teatrul mare.
Cu limba încerca să mă panseze
pînă simțea că mă preschimbă-n flaut
și-acele obiceiuri mic-burgheze
m-au deșelat și-am încetat s-o caut.
Doftoricit apoi de-o profesoară
care m-a învățat cum să-mi port spinii,
în pat se încorda ca o vioară
și mă ruga să-i cînt ca Paganini.
Cîte concerte-am dat nu mai țin seama.
La orice bis mă prăbușeam pe scenă.
Era puțin mai tînără ca mama
și-am bîntuit prin ea ca o migrenă.
Dar pictorița tristă și fatală
cu care m-am jucat de-a străbunica…?!
Toate m-au legănat la ele-n poală,
toate s-au dus și mi-a rămas Arnica
pe care o curtez la bătrînețe
să mă desfăt c-o floare precum papii,
că-n loc de mîini am parcă două bețe
și doi butuci pe care-i strîng ciorapii.
Iar cînd mă las cuprins de sfînta frică
simțind c-o să dau ochi cu cele duse
mă mîngîi cu uleiul de arnică
și moartea-mi pare-atunci o simplă tuse.
2.241 de vizualizări
Maestre, bună rău! Ca un vin negru de casă după o masă copioasă.
Sotz de sinecura PNL
de Dihorel (vestit patron de ziar din Oradea, si sotz de sinecura PNL)
Cand nevasta mi-e sinecura-n stat,
Ma simt ca si cand vin de la arat!
Mi-s bucuros, mi-s beat si fericit,
Banii vi-iau, voua, ce munciti cinstit!
Sunt Mircia, patron de ziar de prin Bihor,
Ce-am bag in cont, cu vorbe din topor,
Juma’ de milion de parai intr-o decada,
Cam cat s-ar da sa asfalteze o strada!
Nevasta-mea, cunoscuta ca si Carmencita,
La noi la BRECO, in Bihor, e protzapita.
Iar eu, cu al meu ziar de prin Oradea
Pe bani le-am aratat votantilor calea.
Ca sa-mi ajut nevasta-n post sa doarma,
Pe-a ei sefa, cu mintea, punctiforma,
I-am facut-n ziar imagine de scriitoare,
apoi publicitate, chiar de-i doar putoare.
E donna Livia, de-i maritata cu Banu,
De cand e-n functie se face anu’,
Or decada, sau secolu’, cine mai stie,
Ce-i drept, ce a facut.. rinoplastie?
Excelent, Maestre Dinescu. Pura delectare. Saru’mana si sa nu va grabiti.