Secret dezvăluit. S-a aflat cum au dispărut susținătorii lui Ion Iliescu

În 1990, la apogeul popularității lui, Ion Iliescu a fost votat de 12.232.466 de alegători. Cea mai mare parte, adică 70% (8.422.726), au fost oameni cu vîrsta de peste 40 de ani. Dacă adăugăm 35 de ani scurși de la Duminica Orbului, observăm că cei mai tineri ar avea azi 75 de ani, adică aproape de speranța medie la viață din România. Cei mai mulți susținători, așadar, s-au refugiat la Domnul, lăsînd pe mîna statului banii rămași din pensiile neîncasate.

Dar și cei aproape patru milioane de susținători mai tineri au avut de suferit de pe urma statisticii, care spune că, în medie, în România mor anual între 240.000 și 300.000 de cetățeni. În 35 de ani s-au adunat, așadar, între 8.400.000 și 10.500.000 de dispăruți. Profilul decedaților include și populația sub 40 de ani, care reprezintă cel puțin 35%, adică între 2.940.000 și 3.675.000 de oameni. Din analiza votului din 1990, se deduce că la categoria de vîrstă sub 40 de ani au votat cu Ion Iliescu peste 50%. Deci jumătate din morții tineri au fost votanții lui Ion Iliescu. Asta ne duce la o cifră situată între 1.470.000 și 1.837.500 și la o pierdere totală de electorat de minimum 9.892.726 și maximum 10.260.226.

Moartea, după cum se vede, a secerat masiv electoratul lui Ion Iliescu. Biologia i-a tocat susținătorii mult mai aprig decît au făcut-o gafele sale. E drept, și politica lui adesea criminală a lucrat la eroziunea popularității, dar în comparație cu realizările naturii, contribuția pur bolșevică a fost ridicolă.

Așa se face că pe Ion Iliescu n-a prea mai avut cine să-l plîngă și a trebuit să fie regretat în cerc restrîns. Să nu fi fost legea, care-i garanta funeralii de stat, în urma dricului n-ar fi fost mai nimeni.

Avem de a face aici cu acțiunea materialismului dialectic, a științei marxiste, care măsoară lumea cu răceala cifrelor și alungă obscurantismele din istorie ca pe muște. Atît că victoria ateistă s-a înfăptuit chiar împotriva marelui ateu. Biologia și matematica i-au săpat groapa politică, el însuși căzînd pradă unei științe de final, chimia.

Susținătorii lui Ion Iliescu n-au fost izgoniți nici de propagandă și nici de apostazie. Au fost eliminați de bătrînețe și de boală. Adică, așa cum ne-ar explica dialectic Ion Iliescu, de acumularea cantitativă care a dus la saltul calitativ.