O, Sfinte Doamne, însetează-ți proștii

Căzut în drum, un turn de apă plînge,

dar nu cu lacrimi că-i uscată apa.

E-atît de vechi că pînă și Neculce

a scris că-și adăpa adesea iapa.

Nu l-au stricat nici hunii, nici tătarii,

nici cînd veniră oști cu Împăratu’,

ci l-au înscris frumos la cancelarii

într-o arhivă-n raftul douășpatru.

Pe douășdoi s-au apucat ai noștri,

zicînd că-i comunist, să îl dărîme.

O, Sfinte Doamne, însetează-ți proștii

și ia-i, cînd pescuiești, pe post de rîme.