(Daniel Ciobotea, n. 22 iulie 1951 si Mircea Dinescu, n. 11 nov. 1950)
Sînt mai bătrîn decît Preafericitul
care-i purtat de îngeri, ușurel,
mie-mi aprind luleaua cu chibritul
iar lui îi trec ființa prin ciurel,
sa n-aibă paie sufletești, nici pete,
cînd va fi scos în ceruri la raport,
nici ochi holbați, ca mine, după fete,
nici vize de Dubai pe pașaport.
De-o sa ne confruntăm la popa-prostu’
la un șeptic sau la o bacara
din mînecă va scoate iute postu’
și sfinții unși de el în debara,
înspăimîntat ca nu cumva s-atingă
pastrama mea de gîscă c-un cuțit,
ridichea neagră parcă-i o opincă
pe masa lui de prea nefericit,
că-n lupta cu papila gustativă,
ce-i conecteaza raiul la stomac,
se joacă de-a cămila costelivă
care curtează gaura din ac.
Şi la final, de n-o putea sa intre,
poate chiar dracu o sa-i dea un brînci,
căci Domnul, vai, nu ți se uită-n vintre
și nici nu vrea să știe ce mănînci.
E mai rau ca la filologie pe vremuri!
E cu abtibilduri si cartoane licentioase (incercati sensul literal!)
Si mai e si cu decoratii, ordine si …dezordine politica (pai, unde e Androgineasca Firii ei de tip reconvertit pandelist?)
Mircione, asta buna rau, tata!
La multi ani domnului Mircea Dinescu !