Ce tot încerci?!

Ce tot încerci să te victimizezi
că nu te bați cu Nicușor pe burtă
și că de ziua caprei cu trei iezi
n-ai figurat și tu pe lista scurtă?!
Vrei să pozezi, în mînă, cu un os
să te admire lumea la tribună?!
Să-ți pui cămașa de martir pe dos
în locul pulovărașului de lînă?!
Cu doar un pix și-o coală de cinci bani
ai răsturnat căruța lui Nea Nicu
și-acum te plîngi că falșii suverani
te-njură și îi ling din nou buricu’?!
Lasă-i să moară proști cum bine-a zis
tătucul tău din ceruri, Caragiale.
Ieri ți-a păscut măgarul-un manuscris
numai de dragul poeziei tale.
Dacă erai bicisnic și lingău
te-ar fi lovit năprasnic cu copita
și cum precis n-ai să te naști din nou
fii fericit că ți-a rămas ispita
de-a căuta în zațul de cafea
imaginile fetelor iubite,
că-n botoșeii săi de catifea
dracu-ți servește luni răbdări prăjite
iar marți te scoate galeș la păscut
nu ca pe-un înger rătăcit în turmă
ci ca pe-un bou de nerecunoscut
ce-și rumegă poemul de pe urmă.