Post whataboutism. Cazul Emiliei Șercan și al plagiatorului Marinescu

Așa cum adevărul a devenit o chestiune de optică și circumstanță, că nu degeaba suntem în epoca post-adevăr, ceea ce se întâmplă în cazul Emiliei Șercan, care a dezvăluit recent plagiatul ministrului Marinescu, este mai mult decât whataboutism clasic, dublat de un tradițional linșaj media.

Sistemul se adaptează, iar modul în care reacționează pare să fie dintr-un alt registru. Am trecut până și de logica răsucită în care, dacă unul fură, justificăm asta prim faptul că toți fură, deci nimeni nu fură. Reacția la plagiatul domnului Marinescu a trecut de linia whataboutismului, insuficient pentru a acoperi întregul scandal.

Toți fac așa, toți făceau așa, așa erau vremurile atunci – astfel de justificări nu mai sunt suficiente. Exercițiul de manipulare trece astăzi de etapa de normalizare a furtului și încearcă să mute complet atenția de la furtul proaspăt devoalat.

De ce nu îi verifică doamna Șercan diploma Președintelui Nicușor? – urlă zeci, sute de guriști și părerologi din spațiul virtual ori de pe la televiziunile hazna. Ca și când dacă, să reducem la absurd și să presupunem la ridicol, s-ar dovedi că Nicușor a plagiat, asta anulează cumva furtul domnului Marinescu. E fix treaba Emiliei Șercan ce teze cercetează. De altfel, a explicat chiar ea cum stau lucrurile. Și-apoi, e liber oricine să verifice doctoratul lui Nicușor, că nu deține Emilia Șercan vreun monopol pe cercetarea tezelor și nici nu-i stabilește Gicu de pe Facebook ce să cerceteze și ce nu.

De ce a apărut tocmai acum? Marinescu e ministru de mai bine de un an! – urlă alte zeci și sute de guriști și conspiraționiști, vânători de cai verzi pe pereții haznalelor TV. Sigur că, dacă vrei neapărat să vezi ceva, fix aia o să vezi. De ce a cercetat Emilia Șercan doctoratul lui Geoană tocmai când deșteptănacul se pregătea să candideze? De ce e apa udă și de ce se învârte pământul cel plat în jurul propriei axe? Toți băieții ăștia, care caută nod în papură, n-au stat în viața lor să verifice o teză de doctorat și habar n-au câte drumuri la bibliotecă, câte ore de stat și buchisit, câte verificări și răsverificări sunt necesare documentării complete a unui plagiat. E plin de bostani care au impresia că totul e automatizat, cu un software, că bagi lucrarea pe un capăt și la altul îți iese documentarea gata scrisă. Da, există și aplicații cu care faci verificări automatizat, însă ele nu sunt infailibile. Ele îți indică posibile pasaje copiate, pe care apoi trebuie să le verifici, la mână. De la detectarea unui plagiat și până la documentarea lui temeinică e cale lungă. Uneori, documentarea unui plagiat poate dura luni de zile sau chiar mai mult.

Cine e Emilia Șercan să zică ea că a plagiat cineva? Păi e din sistem, a luat bani să lucreze la mogul! După povestea kompromatului la care a fost supusă, când niște infractori și-au dat mâna cu statul român întru compromiterea Emiliei, cu niște poze personale – găsiți toată povestea pe pagina ei și pe pressone.ro – linșajul a intrat într-o nouă etapă, kill the messenger. Dacă discredităm autorul înseamnă că informația își pierde valoarea, ba chiar nu mai există informație.

Problema nu a fost și nu este dacă Emilia Șercan e un om și jurnalist perfect. Problema este că Ministrul Justiției a plagiat! Dacă dezvăluirile privind plagiatul ar fi fost făcute de Vasilică Geamantan, nu m-aș fi întrebat cum de a ajuns ăsta să scrie așa ceva decât poate în plan secundar, căci problema esențială este și rămâne furtul unui om care este Ministrul Justiției!

Prin urmare, înainte de orice altă discuție, trebuie rezolvată o situație: PLAGIATUL! Și, desigur, demisia acestui personaj dovedit hoț, căci plagiatul e furt. După ce băiatul ăsta va fi demisionat, după ce i se va fi retras titlul de doctor, după ce instituțiile statului vor fi făcut ordine în tot ce implică acest plagiat, de la posibile funcții și beneficii obținute în baza lui, abia atunci, dacă vom mai avea timp și chef, putem discuta cât vrem despre faptul că Emilia e blondă și de ce e blond roșcat, nu platinat, cum se poartă.