Lumea e în flăcări, din Orientul Mijlociu până în Ucraina. Noi avem războiul interior, româno-român. Cum și de ce?
Excelenta lucrare a lui Roger Scruton, Cultura modernă pe înțelesul oamenilor inteligenți, publicată în limba română la Humanitas, începe cu aceste cuvinte: „Este imposibil să aperi convingător cultura înaltă în fața unei persoane total lipsite de cultură“.
Aș spune că la români e imposibil să aperi și cultura mică și mijlocie. Restul ipotezei rămâne.
Să luăm cazul educației românești, care e principalul furnizor de incultură în spațiul carpato-danubiano-pontic.
La ora la care scriu aceste rânduri, la Ministerul Educației este interimar Bolojan însuși. Care și-a început activitatea în muncă în frumoasa calitate de profesor la Școala Ajutătoare Tileagd.
Cu toate acestea, conform agitprop-ului bolojalnic, zici că e Platon, fondatorul Akademiei. Rezultatele se văd. Învățământul românesc e la un minim istoric – și mâine va fi mai rău.
Bolojan gândește ca un ajutor de contabil de la o școală ajutătoare de contabili și are viziunea economică a unui târnăcop cu o singură sprânceană. Și mai drăguț: toate alternativele pesediste sunt mai proaste. Iar USR a făcut strict politică de isterie cu care și-a îndepărtat primii alegători. I-am votat și eu o dată. O singură dată, acum zece ani. Apoi m-am lămurit.
Nu am ce vota în România azi și dacă avem în funcții oameni care au rupt școala pe genunchi, cu siguranță nu voi avea nici mâine. Va fi, insist, din rău – mai rău.
Mai ales că „alternativa“ pe partea culturală, direct, e un cvadragenar curluntrist și lingău ajuns la primul loc de muncă stabil direct în Parlament. Unde pe pământ mai are impostura așa tribună frumoasă?
Adevărul e că nu știu o mână de oameni produși de sistemul românesc de la ’90 încoace pe care nu să îi admir, dar de care să nu-mi fie nedorita silă. Iar de vedetele comerciale cu atât mai mult. A dat și piața românească fix ce a dat și casa de toleranță a poporului. Mamă, mamă, de ce nu m-ai născut măcar bulgar?!…
Câte lovele ai primit de la PSD, scuze, PCR?
Trista ultima propozitie din text. Multora ne trece prin cap asta. Sunt sigur.