Întoarcerea finului risipitor

Într-o secvență din filmul Aferim!, care ilustrează sublim prostia românească și seceta de gînduri din dialogurile strămoșilor noștri, un personaj îi transmite altuia, de nicăieri, o înțelepciune populară: „Scuipă-mă și lasă-mă-n pace!” Și gata. Nicio continuare, nicio replică.

Acesta este nivelul pe care l-a impus Becali în fotbalul românesc cu ajutorul presei care-l slujește de foame, din lene și cu ticăloșie. După ce s-au scuipat și s-au lăsat în pace, nașul Gigi și finul Mirel își reînnoiesc jurămintele cu ocazia calificării FCSB în playout. Sub semnul crucii își promit unul altuia normalitate. Ea ar trebui să dureze pînă la vară, cînd se termină campionatul. Într-un scenariu SF, stăpînul nu ar mai interacționa în vreun fel cu slugile, iar antrenorul ar alege echipa și ar face schimbările. Apoi, Rădoi va semna eternul contract de nerefuzat oferit românilor de arabi sau chinezi. Cei mai realiști își dau seama că, de fapt, asistăm la amorsarea unei bombe cu flegme și jigniri nucleare. Gigi și Mirel sunt doi oameni norocoși, cu bani mulți și griji mici, dar și cu școală făcută tîrziu spre deloc. Nașul poate intra oricînd într-un sevraj mistic, iar finului nu știi cînd i se pune pata pe orice și dă cu copita în găleata cu lapte. Ei sunt personajele principale din cărțile cu eroi pe care nu le-au citit și trăiesc totul cu patima omului simplu. În orice clipă, acest amestec poate exploda în platourile Digi Sport, Prima Sport sau în poiată la Fanatik. Să ne adăpostim în playoff, așadar. Și mult succes, Mirel Rădoi, în cariera de fin, inferioară deocamdată carierei de antrenor!

M.T.