Pentru că e una dintre instituțiile fundamentale, care se asigură că românul poate să prindă în regim moca radioul și televiziunea publică, plus încă niște canale, Societatea Română de Radiocomunicații trebuie protejată cum se cuvine. În plus, fiind una dintre companiile de stat, ar fi fost absolut jenant să nu respecte măcar trend-ul instituțiilor publice de a plăti la greu servicii de pază.
E absolut vital ca broadcasting-ul să fie făcut în condiții de siguranță, să poată lumea avea acces la emisiunile acelea de mare audiență, cum ar fi cele cu cotele apelor Dunării. Spre exemplu, pentru paza „obiectivelor, bunurilor și valorilor“ pe care Societatea Română de Radiocomunicații le are la Timișoara, antene, birouri și ce mai au ei pe acolo, anul ăsta vor pleca din bugetul companiei de stat ceva mai bine de 3,3 milioane de lei, așa cum s-a stabilit prin contractul subsecvent din 26 februarie, semnat cu Akyle Security SRL. Nu e nimic nou aici, fiind vorba de un al doilea contract subsecvent, dintr-un contract-cadru cu valabilitate trei ani, cu mențiunea că valoarea este cu vreo 200.000 mai mare decât anul trecut. De altfel, SRR plătește o gălăgie de bani pentru aceste contracte de pază, undeva în jurul a cinci milioane de euro, căci trebuie păzite și antenele din București, Iași sau Cluj, nu doar cele de la Timișoara.
Pe vremuri se chema „Paza Contractuala”, care asigura acest serviciu pentru toate institutiile din tara.
Asa zisii „ruginiti”, pentru ca erau imbracati in uniforme maro, cu veston si cascheta.
Abia dupa revolutie, ne-am privatizat vorba aia, serviciul a ramas acelasi, adica de paznici si portari.
Doar ca se cheama BodyGuard Security, etc.