Ucrainenii ne-au răspuns prompt, la o lună de când Miruță le-a adresat răspicat paisprezece întrebări despre drona navală explodată la Constanța

În sfârșit, s-a făcut lumină în cazul dronei care a intrat în Portul Constanța, s-a așezat cumințică lângă dana 78 și a explodat liniștită. După aproape o lună de reflecție și probabil multe pauze în care s-a verificat dacă România mai întreabă sau s-a luat cu altceva, Ucraina a răspuns celor paisprezece întrebări trimise de Radu Miruță.

Întrebările erau, din câte s-a spus public, simple, omenești. Ce misiune aveau dronele, când au venit, dacă ucrainenii au pierdut controlul asupra lor, când l-au pierdut, când și-au dat seama că l-au pierdut și, mai ales, de ce a ajuns una dintre ele să facă exerciții de autodetonare în portul nostru? Genul de curiozități pe care le-ar avea orice gospodar care s-a trezit cu elemente străine și ostile la el în ogradă.

Răspunsul ucrainean, după o lună, a fost cam același pe care ni le-au din primele ore: patru drone navale Sargan-3000, plecate prin Marea Neagră, au rămas fără comunicații în apropiere de Sevastopol, la vreo 250 de kilometri de țărmul românesc. De acolo înainte, Kievul nu le-a mai controlat. Rusia, zic ucrainenii, le-a bruiat. Dronele au intrat pe secvența de autodetonare, iar anularea nu mai era posibilă. Ucraina ne-a anunțat la 9:54, drona a explodat la 10:27, iar România a avut timp să evacueze oamenii și să constate, încă o dată, că suntem foarte buni la a ne feri de pericole după ce ele ne-au ocolit printr-un noroc chior.

Dar de ce a durat o lună? Își bat vecinii dronele de noi? Poate că răspunsul tehnic a trebuit îmbrăcat în costum diplomatic. Una e să spui repede „am pierdut drona”, alta e să scrii oficial, către un stat vecin și „pretin”, că ai pierdut patru drone, că una a explodat într-un port NATO și că, totuși, incidentul e izolat. Izolat, desigur, ca toate lucrurile care se repetă până devin normalitate.

Pentru relația România-Ucraina, episodul spune ceva nasol. Suntem „aliați” de nevoie, vecini de război și parteneri strategici, dar comunicarea încă merge ca faxul. Noi întrebăm apăsat, ei răspund când pot, apoi mulțumim pentru informații și mai vedem după aia ce-o fi. Este diplomația est-europeană în forma ei pură, unde toată lumea înțelege gravitatea situației și nimeni nu vrea să pară prea supărat, ca să nu vadă dușmanul fisuri în prietenia dintre alte popoare.

Ce va rezolva episodul? Oficial, se deschide un canal tehnic permanent între Forțele Navale Române și cele ucrainene, se stabilesc proceduri de informare rapidă și se cere ca dronele navale să fie programate să se autodetoneze în zone sigure, nu în locuri unde România ține porturi, oameni, macarale, conducte.

Neoficial, va rezolva exact atât cât rezolvă statul român când descoperă o problemă gravă. Se va mai face un grup de lucru, se vor clarifica niște responsabilități și se va  spera ca data viitoare drona să citească procedura înainte de intrarea în port.