De la acest Campionat Mondial, chibițul din mine a înțeles următoarele lucruri: Lamine Yamal a devenit regele lumii la fotbal. La 19 ani e campion planetar, după ce acum doi ani devenea campion european cu fapte, nu pe foaia de joc și la dușuri cu băieții mai mari. Nu ne-a dat jos de pe căcat în America, dar a fost acolo, a tras la căruță ca un măgar disciplinat și, uneori, sclipitor. Șansele la primul lui Balon de Aur i-au crescut. La 39 de ani, Messi a jucat a treia lui finală de Mondial. Tocmai a pierdut-o pe a doua, la fel și titlul de golgheter. Șansele la încă un Balon de Aur i-au scăzut. Dacă se lasă acum, părăsește fotbalul ca un împărat și evită o retragere chinuită, ca a lui Ronaldo.
Spania a scos Paraguay-ul din Argentina. Dacă până la finală alde Enzo Fernandez și Giuliano Simeone au dat câteva semne de ciobăneală, în punctul culminant al Mondialului ea s-a văzut din plin, în toată splendoarea ei. Fără șut spre poartă în 120 de minute, fără minge și fără câțiva ani în minus pe buletinele jucătorilor, argentinienii ne-au amintit de bacii din Asunción. Răutatea sud-americană se vede urât atunci când dă nas în nas cu disciplina europeană.
Mbappé, golgheter cu zece goluri, a plecat acasă cu Gheata de Aur și cu recordul absolut de 22 de goluri la Mondiale. A dat două până și în finala mică, singurul meci în care Franța a jucat ca România cu Bulgaria. Să fii cel mai bun marcator al planetei și să termini pe patru e o performanță.
Capul Verde a venit la primul Mondial și a plecat abia după ce a dus campioana mondială în prelungiri. A pierdut cu 2-3 în fața Argentinei, dar a câștigat dreptul de a nu mai fi confundată cu multe alte insule din Atlantic. O echipă de la care nu aștepta nimeni nimic a arătat mai mult fotbal decât multe dintre națiunile care veniseră să cucerească lumea.
Infantino, Trump și cartonașul roșu au demonstrat că FIFA are regulament flexibil. VAR-ul suprem rămâne omul care poate suna direct la șef.
Stadioanele din SUA au fost uriașe, pline, scumpe. America a dovedit că poate organiza orice, cu condiția ca spectatorul să aibă cardul încărcat și organismul hidratat în desele pauze publicitare.
Comentatorii români au reușit să transforme fiecare meci într-un podcast filmat cu camera ascunsă. Au vorbit mult, uneori și peste ei înșiși, ca să nu rămână vreun centimetru de tăcere netelevizată. La final am aflat multe lucruri, mai puțin ce s-a întâmplat pe teren.
Și acum, dragi microbiști, e timpul să revenim la campionatul nostru, care a început deja și care ne va vindeca rapid de pretenții. După Messi, Yamal și Mbappé urmează duelurile în care mingea sare din jucători ca din bordură, iar VAR-ul trage linii și după ce se termină meciul. Gata cu show-ul. Să înceapă circălăul! „Bună seara, domnule Becali!”
2.840 de vizualizări
Sunt curios cati dintre cei care au plecat din campinatul nostru afara ma refer la romani,se vor plia pe : „au plecat boi si s-au intors vaci” mai pe vorba mea „bouvacari”.
referitor la super liga mai bine-i ziceau SHIT LIGA, la cum este organizat,condus si manageriat fotbalul romanesc.
Mă bucur pentru Spania, chiar iubesc această Țară, a doua Patrie pentru atâția dintre noi…O credeam în stare să câștige Cupa Mondială deși am fost mai puțin sigur decât in 2010. Spania joacă o specie unică de șah fotbalistic, dominat de rațiune, calcul, posesie… Doar cu Franța mi-am făcut probleme…Nu a fost cazul. Corect, felicitări pentru africanii Capului Verde! Cât despre liga lu’ Mitică, ne despărțim, nu dau doi bani…mai vorbim la Campionatul European!