Credeam că televiziunea e ceva demodat pentru adolescenți. Și chiar e, cu o excepție. Se numește Insula iubirii, emisiunea-fenomen de pe Antena 1, care umple terase. Se fac rezervări din timp, se organizează vizionări în grup. Fete și băieți își programează câteva ore de proastă calitate pe care le petrec împreună, seara, în weekend, pentru a urmări una dintre cele mai lobotomizante producții TV pe care le-am văzut vreodată.
Am asistat la o asemenea adunare într-o sâmbătă seara, alături de colegul A.C., pe Eminescu 33, locul nostru din cartier de băut bere și văzut meciuri. Doar faptul că ne știm cu proprietarul a făcut să ni se dea o masă mică, într-un colț. „Toată terasa e rezervată de ăștia cu Insula”, ne-a zis omul. La început am crezut că e o glumă, dar, uitându-ne în jur, am observat numai liceeni la mese mari, unite, cum vedeai pe vremuri când juca România la fotbal. Toate televizoarele erau date pe Insulă, cu sonor.
De fapt, Insula iubirii e un fel de meci. E Champions League-ul videochatului sentimental. Distribuția pare recrutată din două mari bazine genetice. Sala de fitness și cabinetul de operații estetice. Bărbații au aceleași bărbi, aceiași umeri, aceleași tatuaje și aceleași priviri de cetățeni care tocmai au uitat ce voiau să spună. Ele par făcute cu aceeași aplicație. Au modele identice de buze, gene, sprâncene, pomeți, implanturi, desene. Mă uitam și nu puteam să-i diferențiez, aveam aceeași senzație pe care o am când văd un grup de chinezi.
Dincolo de aspectul spectaculos de uniform, dialogurile și frământările din Insulă sunt devastatoare. Ai senzația că în producție sunt inserate fragmente dintr-un documentar în care antropologii anunță că au descoperit primele conversații purtate de specia umană la ieșirea din peșteră.
– Simt că nu mai simt ce simțeam.
– Adică?
– Nu știu, frate, e complicat.
– Da, te înțeleg.
Și toată terasa tace. Se mai oftează, se mai râde, se mai bârfește. La fiecare replică cineva „procesează”, „simte o conexiune”, „iese din zona de confort” sau află că trebuie „să se pună pe primul loc”.
Faptul că zeci de oameni tineri se strâng la un loc ca să vadă bombardieri și prințese cum se înșală îmi dă o stare de nesiguranță. Îmi e mai frică de băieții care vin la terasă să vadă dacă Giani îi umblă la trotinetă Vanesei în piscină decât de ăia care merg cu briceagul pe stradă.
1.222 de vizualizări
Iar tinerii astia decerebrati, debusolati, cu sistemul de valori intors pe dos ar trebui sa preia stafeta de la generatia mai in varsta si mai cu capul pe umeri. Sa fie patrioti, muncitori, eficienti, liberi, nemanipulabili etc etc etc Vai si amar….. Ma tem ca un singur lucru ii poate aduce pe acesti tineri nauci (si de fapt pe noi toti) cu picioarele pe pamant: un razboi. Pare dramatic, crud ce spun, dar e adevarat. Cand suferinta si viata cu adevarat grea si dramatica da peste tine, abia atunci te maturizezi, revii cu picioarele pe pamant si te inteleptesti. N-as vrea deloc sa ajungem la un razboi, evident, dar imi tot revine in minte ideea asta, ca imbuibarea si lipsa provocarilor reale duce dupa un timp la alienare, in timp ce suferinta generala, dramatica, purifica si inalta sufleteste. Intotdeauna dupa un razboi crancen lumea s-a purificat, e extirpat puroiul social, iar economia si-a revenit, laolalta cu morala sociala. Lumea a renascut frumos. Iar pe timp de pace prelungita, dupa efervescenta initiala, parca, incet-incet, se aduna in societate un rau, o mizerie, o criza de toate felurile care te face sa te duci cu gandul la nevoia unie purificari dureroase 🙁
Nu trebuie nici un razboi! Sa intervina CNA-ul si sa interzica asfTel de aberatii de emisiuni! Daca se muta cu totul pe net, sa intervina si acolo! Daca vrem, totusi, sa le lasam, sa fie impozitate profiturile generate de acestea cu 90%, iar banii incasati din aceste imozite sa fie investiti in EDUCATIE! La fel sa se intample si cu toti „influencerii” care dezinformeaza si nu au nici o calificare in domeniile in care isi exprima „certitudinile”!
Corect, atata timp cat fenomenul insulelor de iubiri si telenovele acoperea cererea coafezelor, a soferilor de taxi, a tonetarului de la coltul blocului, treacă -meargă. Teribil devine cazul cand insulele, (că sunt mai multe, pe toate tv-urile), devin preocuparea majoră a fetelor cu bacu’ luat si intrate la facultate pe loc nebugetat, pe baietii care gaseste loc de munca „decat in constructii, deci nu se face, frate ca doar am si io’ bacu’ luat”, si stau pe tiktok-uri la insule de iubiri.
Mi-a clar că si eu m-am boșorogit, si iau de-a gata pe aia cu „ehe!, tineretul din ziua de azi…!”, si pe insule de iubiri chiar nu inteleg nimic despre ce ar fi vorba. Angoasa vine intr-adevar din faptul ca creste langa mine un fenomen social de care ma tem mai mult decat de bricegarii din parcare.
INSULA IUBIRII Vs. LEGIONARI
O emisiune TV m-a pus pe ganduri rau de tot. Un tinerel anume, moderator sau cam asa ceva, cand cu interzicerea alegerii lui Georgescu, tuna si fulgera ceva gen „de ce nu-i baga la puscarie dom’le pe toti legionarii acum, pentru ca exista lege clara pentru asta, nu inteleg”.
Imediat m-a dus gandul, comentatorul respectiv sa primeasca sarcina de partid, sa scoata repede o lista cu toate legile care au interzis legionarii de la 1927 incoace.
Am numarat in gand, ca ar fi vreo 12 asemenea legi si decrete, cam toti prim-ministrii incepand cu Vaida Voievod si terminand cu Gh. Dej au scos asemenea legi.
Acuma fac legatura intre comentatori, ziaristi a caror cultura istorica a ramas la nivelul bombardierilor tatuati de la insula iubirii.
Ramane cum am stabilit, trag nadejde ca la bricegarii din parcare mai degraba s-or gasi unii mai culti in materie de legionari.
lista cu legile si decretele de interzicere a legionarilor 1927 – 2026
Pardon de expresie, ma lasa memoria, e clar, am dat pe AI Mode si mi-a intors lista in 3 secunde, deci au fost decat 11 decrete si legi pe subiectul dat, nu 13 cum am zis eu la plesneala.
Si ramane cum am stabilit, si lista arata exact, nici Dej si nici Ceausescu nu au dat vreodata vreo lege de interzicere a legionarilor. Se vede pe lista, ce naiba!
Bestial articol! Se bate cu editorialul cu vivandierele din partide.I l-am trimis fiica-mi.Sper sa-l citeasca si sa priceapa aluzia.
Doamne, de când n-am ma8 râs asa! Am plecat de vreo 25 de ani buni din România și, pe bune , articole ca ăsta mă fac să mă întreb dacă visele alea de expat cărunt, știi, faza aia că la pensie o să ne întoarcem toți în țară, mă întreb de fapt, unde naibii să ne mai întoarcem.