Cât de trist că noul ministru al Educației își începe mandatul cu un moment umoristic. În urma violențelor din școli, ministrul și-a rezumat planul de acțiune: pe de o parte, stoparea violenței, pe de altă parte, protejarea profesorilor.
Știu, nu e nimic umoristic în ce am zis. Dar ce spuneți despre asta: „Profesorul nu este cu nimic mai prejos decât doctorul. E doctorul sufletului nostru și trebuie să-l protejăm”? Dumnezeule mare, „doctorul sufletului nostru”! Atunci de ce naiba facem pipi pe doctorul sufletelor noastre? De ce îi punem la grea încercare trupul? Pentru că asta e adevărata mare problemă cu doctorul sufletelor noastre: trupul său. Nu prea are cu ce să-l hrănească, nu prea are unde să-l adăpostească, pentru că sunt chiriile mari și, dincolo de toate, se simte, ca doctor de suflete, al dracului de umilit.
Care e totuși prima măsură pe care o va lua ministerul? „Măsuri concrete: chiar mâine vrem să cerem suplimentarea numărului de paznici”, a zis domnul Costreie. E vorba de peste 1.000 de posturi noi.
Fix în asta se transformă o societate care nu investește în Educație, în prevenție: devine un stat tot mai milițienesc. Însă pare că asta nu ne-a deranjat niciodată prea mult.
Totuși, ministrul Costreie dă și semne de luciditate: „Ce vreau eu: să avem școli sigure. Sigur nu se poate peste noapte, mai ales că școlile noastre acum sunt cam singure, sunt lăsate oarecum de izbeliște”.
Mda, cam singure și cam de izbeliște. Cât despre treaba asta cu binele care nu se poate întâmpla „peste noapte”, nu știu ce să spun. Cert e că răul așa a fost făcut de fiecare dată.
Mare mirare că până acum nu s-a ajuns totuși la concluzia că de vină sunt comuniștii.
