M-am săturat de treaba asta cu „Dar nu vedeți, domne, cum e și situația internațională?!”. Adevărul e că situația internațională a fost cea care, culmea, i-a salvat de fiecare dată pe ratații din politica românească: Vine mereu câte o criză internațională care acoperă rahatul făcut de ai noștri pe plan intern. Vă amintiți cu liberalizarea energiei? Ni se spunea: „Aa, păi va fi concurență, prețurile vor scădea imediat”. Oo, da. A fost fix invers, au explodat prețurile. Dar apoi a venit criza în toată lumea și prostia românească s-a dizolvat în criza mondială a energiei.
Și ajung ai noștri să spună: „Nu vedeți, domne, că e greu peste tot?”. Ar trebui să le spunem: „Nu, boss, sub stratul ăsta de criză internațională e prostia și lăcomia voastră 100% autohtonă”. Și mai e o chestie: e rău peste tot, dar la noi e varianta hardcore. La noi e horror, la noi abia te mai ții pe picioare. La noi e cu amețeli și vomă. E inflație peste tot în UE, dar la noi e în fază morbidă. E scump kilowattu’ și la bulgari, dar la noi e cât la doi bulgari. E prețul la gaz cât casa, dar la noi e cât blocul. Pentru că, de fapt, toate aceste crize internaționale vin și acoperă un munte de rahat făcut de ai noștri. Un munte de rahat la care au lucrat, nu glumă, pe care l-au construit cu hărnicie și multă, multă incompetență. Păi, nu vedeți, domne, că e război în Ucraina?! E, dar nu ca bătăliile pe care le duceți voi cu noi.
