Bărbatul nu aude, dar le potrivește greșit
Urechea medie a ființei umane e compusă din ciocănaș, nicovală și scăriță. La femeie, acestea trei fac să funcționeze simțul auzului. La bărbat, singurul care ar putea folosi la ceva e ciocănașul. Ăla cu care-ți vine să-i dai în cap, când doarme, de nervi că nu aude niciodată ce-i spui. Pentru că nu ascultă. Urechea bărbatului e un fel de iPhone, care se strică încă din primele luni de garanție, iar bărbatul însuși e un fel de Siri, care atunci când ascultă, nu aude, iar când aude, nu-nțelege.
Înainte să se prefacă că moare, Julieta a avut o discuție cu Romeo:
– Vezi că o să beau o poțiune și o să par moartă, ca să nu mă mai mărite tata cu boul ăla de Paris.
– Îhî, a răspuns Romeo cu ochii-n televizor.
– Mă asculți? Ești atent?
– Îhî…
– Ce am zis?
– Că vrei să te duc la Paris.
– NU, ROMEO, AM ZIS CĂ O SĂ BEAU O POȚIUNE ȘI O SĂ PAR MOARTĂ!!! Ca să nu mă mărite tata cu Paris.
– Îhî…
– Iar tu tre' să mă răpești și să mă duci departe. M-ai înțeles?
– Îhî…
– Concentrează-te, e foarte important!
– Da, mă, ce-ai? Am înțeles.
– Ce-ai înțeles?
– E, na, asta-i bună acuma, mă pui să repet ca un papagal.
– Bineee. Deci n-o să fiu moartă, iar tu mă răpești.
– Mai zi-mi același lucru de douăzeci de ori, vrei?
– Biineee, nu-ți mai zic… Hai, te-am pupat. Deci o să fiu vie și adormită, da? Ai grijă să nu crezi că am dat colțul, să intri în panică și să te omori ca prostu'.
– Mamă, ce pisăloagă ești! Paaaaa!
– Vie și adormită. Pa!
Ce-a urmat știți.
Nu-i așa că, atunci când vorbiți la telefon, auziți în fundal clinchet de cercei și parcă vă vine și nițel miros de parfum? E pentru că la SRI, la departamentul Ascultare, sunt numai femei. Sexul frumos are auzul atât de fin încât infractorii ar trebui urmăriți nu doar cu câini care miros urmele, ci și cu femei care le aud.
Cronicarul Gargară Ureche
De multe ori, după ce femeia pune o întrebare, bărbatul tace. În timpul acesta – trei miimi de secundă, cît are ea răbdare să aștepte răspunsul – e liniște. Aude și el din nou, după ore și ore de comunicare conjugală, sunetele vieții. Aude țiganii în stradă urlînd după fier vechi, aude vecinul cu bormașina, aude glasurile cristaline ale copiilor înjurîndu-l pe un moș care le-a tăiat mingea și le-a otrăvit pisicile de la scară. Se gîndește că pe lumea asta mai sînt și dimineți, și păsări, și atîtea altele, nu doar vocea aia continuă, interminabilă, cum e calea ferată Moscova-Vladivostok.
Ați obervat că, la un moment dat, se oprește din vorbit zicînd "Ia taci puțin!", deși singura gălăgie pe care o făceai era să dai din cap aprobator și mecanic, cum dădeau cățeii ăia de pluș din Daciile comuniste. Preț de cîteva secunde, belește timpanele transformîndu-se într-o suricată de apartament.
– Ce e? – întrebi.
– Nimic, mi s-a părut.
– Ce?
– Că au început americanii bombardamentele în Siria.
– Aa, se aude la televizorul vecinilor.
– Eh, rahat, televizorul vecinilor… Ce crezi, dragă, că nu aud pînă-n Siria?
E momentul acela al nopții cînd crezi că a adormit. Ești în sufragerie, ți-ai pus un film cu un criminal în serie, super-tare! Și, totuși, parcă-ți lipsește ceva.
– Sper că nu te-apuci acum de mîncat chips-uri! – se aude din dormitor.
– Nu, chiar nu am chef.
– Aa, și du-te, te rog, pînă la bucătărie. Închide bine robinetul de apă caldă, picură ca dracu'!
– Iubito, e din film, o torturează unul pe una într-un beci, dar să știi că e dat pe mute.
Dacă lași o femeie în pădure, în cîteva zile toate căprioarele merg în urma ei.
– Frate, ce urechi are tipa asta!
🙂 ha ha ha ha ha