Ne-am lămurit și cu micuțul Ceaușescu de la Cotroceni, refugiat între ranchiună, autosuficiență și ridicol. Dar sunt altele chiar și mai și. Bineînțeles că nicio instituție a statului făurit de vlahi nu s-a sesizat nici în cazul obscenității publice de la paranghelia bugetatului Simonis, cum nu s-a sesizat nici măcar când s-a denunțat că mânărea voturi la alegerile din 2024. Noi să fim sănătoși! Merită, totuși, să ne uităm mai atent la curiosul caz al nouveau-râșilor.
Nu știu de ce, dar mi se pare că îndeobște cea mai mare preocupare intelectuală a nouveau-râșilor români, niște flaușați îmbogățiți din afaceri cu statul-interlop, este dacă la trabuc se asortează mai bine sămânța de dovleac sau tot aia de floarea-soarelui. Tot așa, nu știu de ce, dar mi-am amintit o replică dintr-un film românesc din noul val: „Cine sunt, mă, ăștia? Cine să fie, curve și prietenii lor”. Ce bine, deci, că a reformat Boloul statul valah și acum avem justiție și nu mai umblă clanurile bugetare de la vlahii cu opulența fără sursă de venit cunoscută-n drum.
Să nu uităm, totodată, că Marcel de la Tecuci, vândut ca Marcel de la Buzău, e și erou al Revoluției de la Buzău, are și certificat la mână, diploma de bac nu o găsește. Și, nu în ultimul rând, că alesul buzoienilor a ales să nu locuiască în Buzău. Democrație frumoasă ca vlahii. Apropo, la Orwell, la sfârșit, în Ferma animalelor, nu mai știai care e omul și care e porcul. La pesediștii de la vlahi nu mai știi care e omul și care e șobolanul roșu cu blană, vorba aceea. Nu se poate spune, totodată, că țara nu predispune la fantastic. Am și avut o idee de proză fantastică. Titlul ei: „A noastră”. Rezumatul: o antreprenoare din Buzău începe să ia la mână biroul central al partidului național de la vlahi, producând un copil pe an cu câte un dregător, spre a da o aristocrație bugetară integral roșie. După epuizarea centrului, trece la vătafii locali. La sfârșitul jertfelnicului iisusic, după treizeci și șapte de ani de sarcină neîntreruptă, partidul îi oferă o blană de șobolan și o proclamă „A noastră”. Sfârșit.
Aia e, că valahii din valahíe, pe vremea lui Năstase, erau altceva. Le cânta Patricia Kaas pe drumul spre pușcărie. Acum le cântă Lia și Al Bano: Libertà. Unde justiție nu e, doar ciumă roșie e. Vlahii rămân pururi speciali. Iar un sfârșit frumos ca un vis irealizabil la epopeea recentă de la vlahii ar fi să se însoare Ciolacu, dar cu fiul lui Tudorel Toader, mini-Tudorel, un minut, nu mai mult. Și ceremonia să fie la Rahova. Un sfârșit la fel de frumos, blanao, am putea spune, pentru pesede ar fi să fie absorbit de un partid nou-creat al videochatistelor de la vlahii. Feerie!









De nasii SPP de la Oradea,nimic ? Nici de sponsorizare ?