Premierul Ponta a avizat proiectul unei Hotărâri de Guvern privind organizarea și funcționarea unui așa-zis comitet tehnico-economic pentru societatea informațională. Deși lipsit de personalitate juridică, comitetul emite avize conforme, publicate obligatoriu în buletinul Societății pentru Excelență în Administrația Publică, la lansarea procedurii de achiziție publică, odată cu documentația de atribuire a procedurii, în proiectele ce implică soluții IT&C cu o valoare nominală sau cumulată mai mare de 2.500.000 de lei. Ce-i trebuia chelului tichie de mărgăritar și la ce e bună organizația asta? Comitetul cică contribuie la dezvoltarea societății informaționale din România, în corelare cu cele ale Agendei Digitale Europa 2020 și cu strategia națională de securitate cibernetică.
Și acum, țineți-vă bine, să nu vă cadă laptop-ul din brațe. Comitetul este alcătuit din membri cu statut permanent, cu rang de secretar de stat, reprezentanți ai Ministerului Comunicațiilor, Cancelariei prim-ministrului, ministrului delegat pentru Buget, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Ministerului Finanțelor Publice, Ministerului Educației Naționale, Ministerului Justiției, Ministerului Fondurilor Europene și – și? – surpriză de proporții, Serviciului Român de Informații. Cum a ajuns SRI în această combinație? Încet și cu fereală. Stăm la cotitură de vreo doi ani și ceva și pândim momentul în care SRI așteaptă să coboare în arena Executivului și să ceară statutul de primus inter pares, printre reprezentanții legali ai ministerelor. De unde și până unde a fabricat SRI secretari de stat pentru această solemnă zi, e greu de presupus. Dar dacă directorii adjuncți ai lui George Maior, toți cu grade de generali, au ajuns să fie echivalați cu secretarii de stat, înseamă că România trăiește în plină dictatură militară.
