Trei miniștri ar fi trebuit să-și dea demisia după ce propaganda de partid, dar mai ales de stat, ne pregătise să-l primim cu brațele deschise pe domnul nostru Schengen. Noi eram gata, aveam pâinea, sarea, florile și folcloristele pregătite. Atât de sigură ne fusese prezentată intrarea, că deja ne usturau palmele de la exercițiile de aplauze prelungite, urale și alte alea.
Dar n-a fost să fie. Nu știm cum, nu știm de ce. Scenele pe care urmau să urce Ciucă, Aurescu, Bode și Iohannis au rămas goale, fără spectatori, fără antren, fără nimic. Păcat de ele…
Trei miniștri, cum spuneam, ar fi trebuit să demisioneze după acest succes eșuat: Aurescu, Bode și primul. Prim-ministrul, adică. Ciucă, sau cum îl cheamă pe dânsul.
Iarăși, n-a fost să fie. Cum să-și dea demisia Ciucă, Generalul? Păi, ce treabă are el cu politica externă? Sau cu aia internă? Ce treabă are el, în general, cu guvernarea? Să-și dea demisia ăia care au treabă, nu generalul nostru.
Aurescu? Poate el avea treabă? Da, poate avea treabă și noi îl rețineam aiurea. Sunt atâtea locuri mișto pe planetă în care poți fuma un trabuc mai gros ca tine, încât nici nu merită să-ți bați capul cu țara asta ingrată. De ce să demisioneze Aurescu? N-are rost…
OK, dar Bode? Măcar Bode…
Nu, nici Bode. De ce să demisioneze Bode? Era treaba ministerului lui? Era, dar nu se pune. Cică nu demisionează nici el, dacă nu demisionează și ăla de la Externe. Și da, el nu fumează trabuc, dar ratează, de pe bancheta din spate a mașinii, la fel de multe obiective ca oricare alt competent de talie similară.
Și e păcat că nu a demisionat Bode. Mare păcat. Că-i ține în șah pe băieții ăia de la Universitatea „Babeș-Bolyai“. Adică le-ar fi fost și lor mai ușor să dea un verdict de plagiat dacă era vorba de unu’ căzut în dizgrație. Da’ așa? Cum s-ar putea pune ditamai universitarii cu un ministru în funcție? Ministru în funcție, șeful de facto al PNL, viitor premier dacă partidul ăsta mai ajunge vreodată la guvernare?
N-ai cum. Are și etica asta universitară niște limite…
