Pentru cei care au deschis robinetul de net mai târziu, e vremea să anunțăm că săptămâna trecută actrița care ne-a atras atenția încă de la primul ei film – Eu când vreau să fluier, fluier -, Ada Condeescu, a debutat ca fotografă c-o expoziție intitulată simplu, firesc, “Colentina”. Peisaje realizate la periferia orașului, cu ocazia filmărilor la Dincolo de calea ferată. Pentru că pe Ada o știm situată mai mult în capătul celălalt al obiectivului, am vrut să aflăm care-i treaba cu pasiunea ei pentru fotografii. Am aflat.
Ce mai faci, Ada, cu ce te mai ocupi zilele astea?
Tocmai am avut ultimul spectacol pe anul acesta la teatrul din Brașov, am fugit apoi un week-end la Viscri, mai pregătesc câteva tururi private în expoziția "Colentina", încerc să-i ajut cum pot pe cei de la clinica de stomatologie "Trident", care au pornit o campanie pentru copii defavorizați, iar în rest, cadouri, planuri pentru o nouă vacanță, prieteni adevărați și multă dragoste!
Ne-am obisnuit să ne uităm la poze cu tine, nu făcute de tine. De unde a apărut chestia asta cu expoziția foto?
„Chestia asta” era undeva în mintea mea, fac fotografii de mult timp, însă nu avusesem curaj până acum să expun. Ca în orice formă de artă, e nevoie de curaj ca să te arăți, iar momentul a venit natural abia acum. A existat anul trecut un proiect de magazin online pentru artă vizuală iar cea care concepuse platforma și îmi cunoștea câteva din fotografii mă voia acolo. Am zis da și am reluat toate fotografiile pe care le stocasem în trecut, pentru a face o selectie. Platforma online, din păcate, nu s-a mai concretizat, însă munca mea de a rescana filmele pentru o rezoluție mai bună, plus rearanjarea fotografiilor, da. Așa că totul era în mare măsură pus la punct în laptopul meu, chiar și seria „Colentina”, care este cumva mai recentă. În anul doi de facultate, de exemplu, decanul de la film de atunci, Sorin Botoșeneanu, mi-a admirat fotografiile, a insistat să continui, am luat apoi un premiu de imagine la „Cinemaiubit”, iar pe parcursul anilor am tot fost încurajată de oameni apropiati să nu le mai țin ascunse. Așa că încrederea a crescut treptat, iar acum , la final de an, lucrurile s-au legat.
Ai avut vreun mentor?
Am furat meserie de câte ori am avut ocazia. Am fost autodidactă, am multă educație vizuală, am văzut mult și din ce fac fotografii români – și îmi place -, am văzut muzee de fotografie din lume, albume cumpărate, primite, am citit istoria fotografiei, investesc de mult timp în această pasiune, care a devenit în secret o nevoie, o altă parte a mea. E mai frumoasa lumina în Colentina decât în Berceni? Nu știu, dar s-ar putea să extind ideea de margini ale orașului și să explorez mai mult în jurul lui, în anotimpuri și la ore diferite. Lumina este oricum unică în fiecare secundă și ține de atâtea alte elemente. M-a fascinat întotdeauna, dar prima oară când am conștientizat acest termen a fost când am citit "Catedrala de Lumini" a lui Petru Creția.
Crezi în Photoshop?
Am fugit mereu de lucrul pre-făcut, prefabricat. Fotografiile mele sunt prelucrate foarte puțin, cât să redea exact momentul văzut și să îndepărteze, poate, greșeli, ale aparatului. Însă, dacă ochiul vede o realitate și și-o imaginează altfel, apoi o reface cu ajutorul Photoshop-ului sau al altor programe, și ajunge la forma dorită, cred că asta ține de privirea artistului care se ajută de unelte.
Care a fost primul tău aparat foto?
Un Nikon semi-automat pe film, primit prin clasa a IX-a. Și cred că înaintede asta, chiar de un Crăciun, am primit un Polaroid, dar cum nu s-au mai găsit filme pentru el … Hmmm, pe unde o mai fi?
3 fotografi preferați
William Eggleston, Alfred Stieglitz, Andre Kertesz, dar nu aș face un top pentru că sunt foarte diferiți și de la fiecare îmi iau câte ceva pentru plăcerea proprie. Nu l-aș lasa deoparte nici pe Manuel Alvarez Bravo.
Ți-ai făcut vreodată un selfie atât de mișto încât să merite să fie inclus într-o expoziție?
Aș rămâne totuși la cuvântul clasic: autoportret. Zic că da, deși nu cred că se va afla vreodată în vreo expoziție, poate doar să-l folosesc pe afiș pentru a atrage publicul potențial.
Dacă ar trebuie să alegi între Cristi Puiu, Bogdan Mirică și Nae Caranfil, cu care ai face o sesiune de portrete pentru o expoziție?
Încă nu mă atrage zona de uman, de portret, poate pentru că lucrez prea mult cu oamenii. Pe Bogdan Mirică nu l-am văzut până acum în persoană, așa că nu îmi pot da seama cum arată în realitate. Nu știu dacă aș fotografia oameni pe care să-i cunosc și nu cred că aș face vreodată o expoziție de portrete care să pozeze. Poate aș face surprinzându-i în lucru, expresii și stări naturale, imprevizibile. Și atunci aș face cu cât mai mulți regizori și apoi aș selecta ce îmi place mai mult. Asta ar însemna să merg pe platou ca fotograf și nu ca actriță, ceea ce nu cred ca m-ar atrage la fel de mult.
Mie când îmi faci niște poze?
Aaaa, deci aici voiai să ajungem. Păi, dacă mă apuc de portret, tu vei fi prima. Și nu îți fac oricum, ci pe film, alb-negru, cu aparatul pe care îl iubesc Nikon Fm3 ! No digital involved.
Expoziția este deschisă la Galeria Rotenberg Uzunov din București până pe 31 ianuarie
48 de vizualizări
