Adevărul despre cartea lui Ciucă

Nu e ființă știutoare de carte care să nu aștepte cu sufletul la gură cartea Un ostaș în slujba țării. Miile de panouri publicitare ce străjuiesc șoselele întrețin această așteptare înfrigurată. Ce-o fi scris generalul? Ce fapte de arme o fi zugrăvit? Ce decizii politice de importanță vitală o fi povestit? Ce mînca la popotă? Era viteaz încă din liceul militar? Cum o fi ajuns la NATO fără să știe engleza? Cum reușește atît de bine să-și ascundă inteligența? Toate aceste întrebări și multe altele pîndesc surescitate acele răspunsuri închise între coperțile volumului neapărut.

Dar de unde vine întîrzierea? Unii sînt de părere că de la consilierii cehi pe care președintele Piotr Pavel i-a împrumutat, de la general în rezervă la general în retragere, lui Ciucă al Nostru. Se mai zice că cehii au venit cu ideea de a-i scrie o carte ostășească, la fel cum i-au scris lui Pavel înainte ca acesta să cîștige președinția. Și că, după ce au omis faptele de arme de la Nasiriyah, ar fi adăugat în compensație, varianta Emiliei Șercan despre doctorat. Așa că nea Nicu i-a pus să mai scrie o dată cartea. Alții spun că nu e așa și că întîrzierea s-ar datora intervențiilor pe text ale lui Rareș Bogdan, care a insistat să fie citați autorii pe care a visat el să-i citească, dar n-a avut timp, fiind bogat: Goethe, Ion Creangă, Dante, Cărtărescu și Mark Twain.

Pînă la urmă s-a aflat adevărul. Cartea e scrisă de mult, dar Ciucă încă n-a reușit s-o citească. Viteza de lectură nu depășește o pagină pe zi, iar generalul mai are de citit patru sute de pagini. Asta înseamnă că abia peste un an și două săptămîni manuscrisul va fi gata de tipar, după ce autorul își va da consimțămîntul pentru ceea ce au scris alții. Dacă punem la socoteală că Ciucă nu va citi în week-end, se mai adaugă trei luni și zece zile, peste care trebuie puse și cele două săptămîni necesare tiparului. Românii vor putea citi, așadar, Un ostaș în slujba țării cel mai devreme într-un an și patru luni de acum înainte, adică exact cît era stagiul militar la trupă pe vremea cînd Nicolae Ciucă era locotenent-major. Bucuria lecturii trebuie să aștepte luna decembrie a anului 2025. Pînă atunci, România va avea un nou președinte, fără ca această monumentală operă să fi putut contribui la alegerea lui.

Problema cea mai mare rămîne însă costul lecturii. Căci, dacă în patru luni de zile prețul panourilor a trecut de două milioane de euro, cele 16 luni care au rămas pînă la apariția cărții – luni în care, e clar, reclama trebuie păstrată – cer încă opt milioane de euro, ridicînd cheltuiala PNL cu promovarea la zece milioane de euro. La o aruncătură de ochi e cel mai mare buget de promovare a unei cărți din istoria omenirii, o sumă ce lasă în umbră bestseller-urile editoriale occidentale și chiar chinezești. Secretul acestei afaceri constă, însă, în recuperarea investiției, mai ales că volumul va fi distribuit gratuit.