Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Adrian Papahagi: “Blaga nu este un om al viitorului. Udrea nu are viziunea reformatoare a unui lider”

Zoom Adrian Papahagi: “Blaga nu este un om al viitorului. Udrea nu are viziunea reformatoare a unui lider”

Din aripa reformistă Macovei-Preda-Voinescu răzbate un nume pentru președinția PDL: Papahagi.

Reporter: Se dau versurile: “Racul, broasca și o știucă / Într-o zi s-au apucat, / De pe mal în iaz s-aducă / Un sac cu grîu încărcat. // Racul înapoi se da, / Broasca tot în sus sălta, / Știuca foarte se izbea / Și nimic nu isprăvea”. Asta-i situația în PDL?
A.P.: Nicidecum. Și racul, și broasca, și știuca sînt animale acvatice, care simt că dacă vor mai rămîne mult timp pe mal vor muri. În cele din urmă, vor trage într-o singură direcție, chiar dacă nu toate împreună.

Rep.: Dacă știuca este Udrea, veți fi racul sau broasca? Veți candida la președinția PDL?
A.P.: Păi, rolul racului e, oricum, deja ocupat. Deși sînt născut în zodia Peștilor, nu mă recunosc în această distribuție a rolurilor în iazul PDL. Cu siguranță nu voi fi nici unul dintre cei trei. Las candidaturile la președinția PDL unor colegi cu profil mai pronunțat și mai vechi în partid. Ar fi și caraghios: pînă la urmă, sînt în PDL doar din octombrie 2012. Dar cred în necesitatea unei a treia moțiuni, reformatoare.

Rep.: Blaga ce defecte are?
A.P.: Îl cunosc puțin și nu vreau să devin colportorul unui folclor incert. În vară, la constituirea ARD, l-am găsit frust, milităros, dar eficient și, în ce mă privește, corect. Problema e că nu poate duce PDL spre viitor. Prin vîrstă, biografie, opțiuni, nu este un om al viitorului, ci al continuității. Or, noi avem nevoie de o nouă energie, de viziune, de curaj, de mesaj, nu de abilități de negociator și de militărie. Nu un șef care să bage spaima în toți membrii PDL pentru a-i ține uniți, ci un lider care să propună o viziune, să retrezească entuziasmul membrilor și al societății, ca aceștia să-l urmeze cu încredere și pasiune – cum a fost Băsescu.

Rep.: Udrea ce defecte are?
A.P.: Mă atrageți în capcane de comunicare, dar îmi asum ce afirm, fiindcă o spun cinstit. Udrea are probleme de imagine pe care nu le va rezolva ușor. Tocmai fiindcă este atît de cunoscută, percepția asupra ei s-a fosilizat deja. Nu văd cum va reuși să proiecteze public imaginea unei femei de stat (gen Thatcher, Merkel, Hillary Clinton), singura capabilă să cîștige încrederea oamenilor. În plus, a făcut greșeli de leadership la PDL București, tocmai prin prea mult tranzacționism, ca Blaga. Între Blaga și Udrea, și eu îl prefer pe Boc, care a urmat cu decență și consecvență o linie dreaptă.

Rep.: Papahagi ce defecte are?
A.P.: Multe, dar nici unul care să îl plaseze în zona imoralității, imbecilității sau inutilității.

Rep.: De ce Băsescu vă calcă în picioare pentru Udrea?
A.P.: Nu am sentimentul că ne calcă în picioare. A arătat, corect și aspru, ce nu merge în PDL și care sînt riscurile pentru acest partid (mediocritatea, irelevanța). Deși sînt nou în PDL, am cunoscut sute de membri vrednici care simt același lucru. Vă mai spun ceva: așa cum este, PDL e infinit mai bun decît PSD, cu gena lui totalitar-mafiotă, și PNL, partid din ce în ce mai anti-european, încăput pe mîini greșite. Dacă vreți o operă pentru Băsescu: Căpitan la 15 ani. E obișnuit de foarte multă vreme să comande. E un lider născut, iar nu făcut, cu avantajele și dezavantajele inerente.

Rep.: Ponta și Antonescu în ce opere literare apar? Ce-i de învățat de la ei?
A.P.: Nimic admirabil de la nici unul. Pot fi exemple de reușită prin demagogie și ciocoism. Nu sînt bărbați de stat, ci accidente de parcurs. Ponta e un soi de Dinu Păturică, viclean băiat de casă al lui Năstase. Perfect amoral, calibrat pe propria parvenire, lucru care-i reușește perfect și de la care o să i se înfunde. Pe Crin Antonescu l-aș asemui lui Iznogoud (pronunție franțuzească a lui „he’s no good”), personajul principal al unor benzi desenate. E un vizir care vrea să fie calif în locul califului: obsesie mereu frustrată, care îl face și mai ridicol.

Publicat în Cațavencii, nr. 7(85), 2013

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint