Premiul Cartea Anului pentru studiul Amazoanele.O poveste,Polirom, 2013. Brava femeie!
Reporter: Amazoana – dacă e să comparăm – este Fascinația femeii-bărbat. Dacă e să restartăm conștiința, ce este o amazoană?
Adriana Babeți: Păi, tot cam aia e. Adică o fantasmă din capetele bărbaților. Cel puțin așa a pornit ea la drum, pe vremea grecilor, primii care au făcut din amazoane un mit. Că, la un moment dat, fetele rele or fi apărut în fața acestor bărbați în carne și oase, în iureșul cavalcadelor, înarmate cu arcuri și toporiști, cu lănci și cu scuturi, asta e deja altă poveste. Una adevărată. Erau mega-războinicele sauromate, strămoașele scitelor, care luptau cot la cot cu soții, tații sau frații lor.
Rep:"Zoe, fii bărbată" cum ar funcționa, de fapt, în lumea amazoancelor?
A.B.: La ce să mai funcționeze îndemnul, cînd ele erau bărbătoase pe bune, din cap în coadă? Așa erau și belicoasele din povești, dar și femeile aprige care, în realitate, s-au comportat ca zece bărbați. Ia spune, dacă știi: cine a fost Artemisia? Precis nu ai habar, așa că stai jos și scrie de o sută de ori în caietul dictando că Artemisia, guvernatoarea Halicarnasului, o concetățeană a lui Herodot, a fost prima femeie-amiral din istorie și că a condus ditamai flota la Salamina, într-o bătălie în care și-a făcut praf dușmanii.
Rep.: Epoca noastră bio, nat, eco este o epocă bună pentru repopularea imaginației cu amazoane?
A.B.: N-a existat epocă în care imaginația să nu fi fost populată de femei războinice. Freud și fiii zic că ar fi o fantasmă stîrnită de frica străveche a bărbatului în fața femeii. Evident, una nemărturisită, ci bine pitulată în subconsciu și transformată la vedere într-un țănțoșag pe care savanții îl numesc „atitudine patriarhală”, iar femeile nervoase – misoginism. Chestiunea lui „care pe care” e veche de cînd lumea, dar grecii sînt primii care fac puțină ordine. Iată-l pe bravul Demostene perorînd fără să se bîlbîie că bărbații se folosesc de femei în trei scopuri: pentru nesfîrșite plăceri trupești – curtezanele, pentru copii legiuiți și cămin – nevestele și pentru treburi zilnice – concubinele. După multă, multă vreme, în lume lucrurile s-au mai schimbat pe ici, pe colo, prin punctele esențiale, deși… În fine. Dar pe măsură ce s-a ascuțit lupta dintre sexe, odată cu cea de clasă, amazonismul modern n-a mai putut fi stăvilit. Asta se întîmplă și în zilele noastre, cînd Zoe a devenit tot mai bărbată și Mița s-a suit nu numai pe bicicletă ori cal, ci și în supersonice sau a combătut alături de Pușcaș Marin prin teatrele de operațiuni.
Rep.: Care este vîrsta la care oricine, bărbat/femeie, e amazoană?
A.B.: A zis Simone de Beauvoir, în Al doilea sex, că nu te naști, ci devii femeie. Foarte tare! Deși nu prea cred că are dreptate, zic și eu după ea că nu te naști, ci devii amazoană. Chit că un endocrinolog ne-ar învăța că nu-i așa, că ce ți-e scris în testosteron, aia (sau mai bine zis ăla) ești. Oricum, toate poveștile despre bătăioasele noastre spun că pregătirea lor pentru luptă începea de cînd erau mici. Așa că amazoanele își creșteau cu grijă puii (de fapt, doar puicuțele, căci pe băieți cică îi omorau sau îi vindeau ca sclavi).
Rep.: Faci recrutări pentru amazoane? Cum ar trebui să fie un om apt pentru o asemenea poziție socială? La ce principii trebuie să renunțe? Ce atitudine este potrivită?
A.B.: Cum să fac recrutări, păcatele mele? Uită-te la mine cum arăt și cu ce mă agit toată ziulica și o să-ți fie clar ce contra-amazoană sînt. Abia cînd m-am cățărat pe iapa Lara (ba chiar pe o motocicletă de curse) ca să mă auto-moto-promo pentru Polirom, mi-am dat seama ce grozave trebuie să fi fost femeile alea. Eu stăteam țeapănă în șa (Photoshop-ul să trăiască!) și îmi tremura inima de frică. Pentru ca să fii amazoană în zilele noastre, la propriu, după litera cărții, trebuie să-i urăști pe bărbați și să-i înfrunți nu doar cu gîndul și vorba, ci și cu pumnul, stiletul, pistolul, grenada, pînă te spulberă vreo dinamită sau rachetă. La figurat, însă, altfel se pune problema. Căci există pe lumea asta, ba chiar și la noi, multe femei brave. Bravo lor! Dar amazoane adevărate, nu prea. Poate că e chiar bine așa. Nu?
