Practic, nimic de discutat în presă despre Regele Charles și România și lume. O lungă plângăceală monarhică, un amestec de snobăreală, aristocrație și cerșetorie de atenție.
„Regele Cias“, cum au ajuns să-i spună toți reporterii pătrunși de graba spațiului de emisie și de emoțiile apropierii de alesul divinității.
M-am săturat de acest spectacol în care niște regaliști pișcotari apar la TV și ne povestesc de lumea minunată a monarhiei: civilizație, progres, prestanță, bla-bla, răstălmăcirea unei istorii a abuzului, a crimei și inegalității din toate punctele de vedere. Abia asta arată debilitatea lumii noastre, nu absența monarhiei dintr-o țară ca România.
Mă rog, abia dacă mai are sens vreo astfel de discuție în fața unor excitați regali.
Uimitoare însă reacția celor de la Digi24 care seară de seară au șters efectiv pe jos cu profesorii acestei țări, pentru ca apoi să-și pună toți baticul pe cap și să îngenuncheze plini de evlavie la icoana lui „Regele Cias“ care iubește România.
România, creatură abuzată, bucurându-se până la lacrimi că ditamai monarhul lumii și-a îndreptat privirea spre ea, că i-a zis că e frumoasă și bună.
Spectacol trist în care o fată prostuță de la țară e mândră că un șmecher de la Londra a stropit-o cu BMW-ul pe ulița principală a satului. E un semn de mare afecțiune.
