Despre Parisul terorizat 2015. Cu Alexandru Bălășescu, doctor în Antropologie la Universitatea California, master la Universitatea Lumière, Lyon II.
Reporter: Celălalt în Parisul lui 2015.
Alexandru Bălășescu: Vorbesc, dar nu sînt la Paris. Celălalt este complicat, psihanalitic și antropologic. Îl vrem pe Celălalt atîta timp cît e aproape de (ca) mine. Cînd este destul de departe, fie vrem să îl apropiem (și apropriem), fie îl tratăm cu ostilitate. Niciodată nu ne este indiferent. Dar mai bine decît să vorbesc despre Celălalt, aș vorbi cu celălalt. Mai rar astăzi, iar acolo unde unii o fac, alții îi mitraliază… adică la Paris.
Rep.: Cum să despăduchem naționalismele și conspirațiile, ce apar la Paris și la București?
A.B.: Conversînd fără a opri conversația. Pare naiv, însă violența începe atunci cînd conversația se termină. Naționalismele și conspirațiile sînt mai întotdeauna discursuri care confirma sinele prin negarea alternativelor și, în cele din urmă, posibilitatea existenței unei alte perspective, ceva mai complexe. Cum spunea cineva, înainte de a acuza refugiații să ne amintim că refugiații fug de exact acel tip de oameni care au provocat atentatele.
Rep.: Merită să fie lovit ISIS-ul de Dumnezeu, de Rațiune sau de NATO?
A.B.: Metodic. Adică răspund metodic: Dumnezeu, dacă există, probabil se amuză și ne lasă să ne descurcăm între noi și printre multele denumiri prin care l-am rătăcit și ne-am rătăcit. Rațiunea, da, însă asta nu se face degrabă și ia o generație cel puțin. Are nevoie și de infrastructură educațională, și mai este și disputabilă. Adică rațiunea mea, rațiunea ta etc… NATO, pentru mine, înseamnă conflict armat, ceea ce deja se întîmplă fără implicarea majoră a NATO și fără rezultat. Sau cu rezultat contrariu celui urmărit. Poate că înainte de NATO ar trebui să vină și rațiunea noastră, însă poate că am trecut deja de acel punct. Știu că se spune “cui pe cui se scoate”, însă pe mine nu m-a convins această zicală. Prefer un clește bun. Deci, loviți cu bine – acasă prin păstrarea și încurajarea structurilor democratice și a spațiului public divers (pentru că atacul a fost îndreptat tocmai împotriva acestui tip de spațiu), iar la departare cu bombardarea cu bunuri în abundență și interventii non-armate umanitare (a nu se confunda cu „războiul umanitar”).
Rep.: Societate sigură, Servicii și bugete de securitate?
A.B.: Nu, asta e deja empiric demonstrat și reiterat cu fiecare atac. De ce? Pentru că, vorba lui John Cleese, trăim într-o casă de nebuni și puțini au decența de a pune umărul și de a se ajuta unul pe altul, pe Celălalt, în loc să încerce să îl transforme în același. Și să înțeleagă că sîntem cu toții ceilalți pentru ceilalți. De asta nu te pot apăra Serviciile cu bugetele lor. Important este cum ne raportăm la acest fapt. Cu ospitalitate sau cu ostilitate.
