În dimineața zilei de 10 ianuarie, cînd își făcea valiza pentru ceremonia de la București, Jean-Claude Juncker a aflat că Iohannis nu vine la eveniment. Fără să pună totul pe seama obișnuitei mahmureli, Jean-Claude a simțit că îngrijorarea în legătură cu Bucureștiul îi crește. Din informările pe care le primise din România, mai toate filtrate prin reprezentanța CE, condusă de Angela Cristea, răzbătea îndoiala că Guvernul ar fi în stare să evite gafele. Practic, toți erau de părere că Viorica Dăncilă și oamenii ei vor da cu mucii în fasole. Că vor fi, adică, discursuri critice la adresa UE, că vor fi acuzații la adresa protocoalelor și a instituțiilor de forță, că se va întrerupe lumina, că vor abunda erorile de protocol și că adunarea va fi sabotată din răsputeri de nepriceperea și îndărătnicia corupților din PSD-ALDE.
Cu această îngrijorare împovărîndu-i dimineața, Juncker a pus mîna pe telefon și l-a sunat pe Iohannis. „Klaus, te rog să vii deseară. E important pentru cariera ta și, mai ales, pentru reputația mea”, i-ar fi spus șeful CE. Klaus a avut destulă minte să înțeleagă din acest scurt enunț toate avantajele summit-ului Consiliului European de la Sibiu, organizat de Jean-Claude în aprilie, în contul campaniei lui la prezidențiale. Așa că a spus „da”, și-a sunat croitorul și i-a cerut să privească cu atenție și îngrijorare conceptul de papion.
Lipsind Liviu Dragnea, Iohannis a cules și laurii puterii informale, iar papionul ales cu gust de consilierii pe probleme europene s-a dovedit cea mai inspirată și consistentă idee de politică externă din întreaga lui carieră.
Evenimentul nu numai că nu i-a dezamăgit pe comisarii europeni, dar i-a umplut de uimire și, apoi, de veselie, prin meniul neașteptat de fin și de nesfîrșit. La cina de la Palatul Regal – spun sursele –, Antonio Tajani, președintele Parlamentului European, a cîntat cîteva arii de operetă, iar la prînzul de a doua zi, Juncker însuși a scos cîteva triluri luxemburgheze de efect. Cineva a avut ideea de a renunța la serviciile protocolului de stat și de a angaja catering-ul de la Marriott, care i-a făcut pe comisari să-și lingă degetele.
Obișnuiți cu biscuiți și cidru la dineurile ascetice ale Austriei și Maltei, sau cu microsenvișurile cu somon oferite la cocktailurile birocratice de la Bruxelles, comisarii s-au trezit răsfățați la București cu o abundență inimaginabilă, născută din complexul de stat periferic, semisălbăticit, nesigur pe sine și fără multă pătrundere politică. România a preluat președinția Consiliului UE cu ajutorul bucătarilor și al chelnerilor (fluenți toți în limbile de circulație), dar se cheamă că, pînă la urmă, a învățat, pe dibuite, arta simplă a marii diplomații europene.
Si parca, parca, dupa zambet, cred ca si durerile de la sciatica s-au mai atenuat.