Ambasador și avocatul diavolilor de la Cluj

Românașul nostru rătăcitor, Zuckerman, pe care Trump l-a pus ambasador în România, s-a lipit la proiectul imobiliar al Elenei Udrea de la Cluj. De fapt, la proiectul pe care, Udrea fiind la pușcărie, un grup organizat de foști pușcăriași vrea să-l fure. Firește, între oameni cu pregătirea lor, furtul nu e ceea ce e pentru restul lumii, ci o formă civilizată de a face afaceri.

Cum ziceam, dubiosul Andrei Zuckerman e acum avocatul unor prădători dovediți ai economiei naționale. În ordinea numărului de ani de pe tricou îi avem pe Maricel Păcuraru, condamnat pentru devalizarea Poștei și anchetat pentru că i-ar fi făcut același lucru Loteriei Române, pe Miron Mitrea, cu detenție pentru șpagă și făcut scăpat pentru fraudarea CFR, pe Bobby Păunescu, fiul sinistrului securist George Constantin Păunescu, spoliatorul cronic al bugetului de stat și, să zicem, pe atîrnătorul Cozmin Gușă, de profesie prorus, fofilat din mai multe dosare penale cu prezumția de turnătorie. Sigur, mai sînt și șacali ai locului – bunăoară primarul Boc, sluga turnătorului Petrov și destinatarul unei părți din șpaga dosarului Vlădescu-Boureanu-Costea. În spatele piticului ardelenesc se ghicește silueta de naș a lui Ioan Rus, căpetenia cu fainoșag a piovrei politice clujene.

Andrei Zuckerman a lins cu patos bucile anticorupției pe vremea cînd făcea lobby pe față din poziția de ambasador pentru diferite combinații. De dimineață pînă seara condamna corupția în folosul regimului Iohannis, sperînd la răsplata generoasă pe care România obișnuiește s-o dea ambasadorilor americani sub forma acțiunilor la Fondul Proprietatea.

Să ne amintim despre gogoșile înșirate de Zuckerman cu privire la marile proiecte pe care le aduce el în România: autostrada Constanța-Gdansk, finanțarea unor proiecte de infrastructură și energie grandioase. La adăpostul lor, Adrian punea la cale combinații cu ministrul nearestat Virgil Popescu, forța credite și contracte din care să se înfrupte el pe persoană fizică și juridică.

Fiindcă Trump s-a dus pe copcă mai repede decît se așteptau mulți, Zuckerman n-a reușit să atingă bogăția lui Mark Gittenstein, ambasadorul Fondului Proprietatea. S-a mai foit el prin România o vreme, dar nemaifiind ambasador și nemaiavînd de vînzare discursul contra anumitor corupți, n-a avut cine știe ce acces la combinații cu statul. Așa că s-a orientat spre privat. Poate că învățătura iudaică, pe care e de presupus că a dobîndit-o în copilărie, la București, i-a ușurat apropierea de proiectul pușcăriașilor. La urma urmei, rabinul zice că toți au dreptate.

Așa se face că omul pe care SUA l-au pus în poziția de a acuza corupții cu vocea de bas a Departamentului de Stat e combinat cu niște penali în afacerea unei penale. Nu-i ceva care să ne șocheze, ci, dimpotrivă, să ne facă mîndri. Fiindcă Adrian e român de-al nostru. Și se vede treaba că nici SUA și nici Talmudul n-au reușit să-l vindece de bunele apucături.