Anul ăsta e o calamitate pentru școli. Și la noi, și la alții. Anca Moraru e directoarea Liceului Teoretic Național din București, care are și o grădiniță, clase primare și de gimnaziu, toate în regim privat. Ce face, cum se descurcă și ce viitor are învățămîntul particular în timpul coronavirusării? am întrebat-o. Sper că optimismul ei nu e de tip „Curaj, găină, că te tai”.
Cristian Teodorescu:Cum v-ați descurcat, ca liceu particular, după ce s-au închis școlile?
Anca Moraru:Pentru noi, școlile nu s-au închis, nimeni nu a fost în șomaj tehnic și nimeni n-a stat degeaba. Toți profesorii au fost online cu elevii din data de 11 martie. 9 și 10 martie 2020 au fost zile pline și grele pentru toată echipa LTN. Sîntem 60 de oameni în echipă și fiecare a contribuit, chiar dacă ceea ce a avut de făcut nu era „în fișa postului”. Bineînțeles că lucrurile nu se pot desfășura fără cadru formal și reguli oficiale o lungă perioadă de timp.Toate acestea au urmat în luna aprilie, însă ceea ce am experimentat în luna martie a fost o exemplificare extraordinară a capacității umane de a colabora și de a se sprijini reciproc.Dincolo de beneficiul educațional al continuării învățării, legătura ce s-a menținut cu elevii a fost o bucățică de stabilitate într-o mare de nesiguranță,și acesta a fost un avantaj pentru școală, cu toate părțile ei – elevi, echipă, părinți.
C.T.:Cum au mers cursurile online?
A.M.:Orele online au fost ca orice început, cu un plan de acțiune și multe ajustări pe parcurs. Sînt multe aspecte pe care le poți descoperi doar după ce realizezi efectiv o activitate. Profesorii și elevii au avut un cadru dinainte cunoscut,Google for Education era deja utilizat în școală. Instrumente interactive de învățare au fost utilizate și pînă acum, însă doar ca momente ale unei lecții.Atunci când totul se desfășoară online, totul este diferit –de la felul în care începe o oră pînă la felul în care îți propui să urmărești efectul orei –, progresul, învățarea trecînd desigur prin pregătirea activităților.Ținînd cont de toate acestea, pot să spun acum, aproape de încheierea perioadei de cursuri, că școala online a fost un succes. Nu am fi putut spune cu certitudine, de la început, în ce măsură va fi posibil succesul școlar în aceste condiții. Acum știm că învățarea a continuat și că obiectivele au fost atinse.Ca avantaj al acestei perioade este faptul că ai ocazia să îți extinzi orizontul, cît de mult poți și vrei. Este o oportunitate pentru schimbare, de negîndit într-o altfel de perioadă. Stabilitatea și siguranța sînt nevoi umane de bază și, în condiții obișnuite, noi, oamenii, vom încerca să le menținem uneori chiar cu prețul renunțării la creșterea și dezvoltarea noastră. Într-un astfel de moment, sink or swim, cum s-ar spune în limba engleză, poți să faci schimbările pe care le dorești, pentru că oricum trebuie să faci schimbări.
C.T.:Cum va fi în acest an la examene?
A.M.:Pentru noi va fi diferit. Ne-am dorit să facem tot ce putem pentru elevii noștri din clasele a VIII-a și a XII-a, inclusiv să le asigurăm un mediu pentru susținerea examenelor. Vom organiza pentru prima dată la noi în școală examenele de Evaluare Națională și de Bacalaureat. Acest lucru nu s-a petrecut pînă acum fiindcă, potrivit reglementărilor, un centru de examinare este într-o școală cu un număr mare de elevi, cîteva sute. Acum, pentru un risc cît mai mic pentru sănătate, avem și noi această posibilitate, pentru cei 55 de elevi din clasele a VIII-a și a XII-a. Ne-am pregătit cu proceduri de siguranță pentru aceste momente și sîntem încrezători că totul va decurge bine. Sîntem încrezători în ceea ce îi privește pe elevi fiindcă pregătirea pentru examene nu a fost întreruptă, elevii nu și-au ieșit din ritm și sînt pregătiți. Singurele necunoscute care ar putea interveni acum sînt eventuale probleme de sănătate, ale elevilor sau ale profesorilor.
C.T.:Părinții elevilor vi se plîng că le scad veniturile din cauza pandemiei?
A.M.:Nimeni se plînge, însă întreruperea activității în multe sectoare economice ne afectează pe toți, inclusiv pe părinții elevilor noștri. Părinții au fost implicați pînă peste cap înșcoala online. Copiii fiind acasă, le-a revenit responsabilitatea de a-i sprijini cu aspectele tehnice și de a-i monitoriza, cel puțin la început. Mai degrabă de aceste lucruri se plîng părinții. Aceasta a fost provocarea lor. Pe termen scurt și mediueste afectată partea financiară a activității noastre. Schimbările atrag modificări în bugete, cheltuieli neprevăzute. Pe de altă parte, am avut o comunicare deschisă cu părinții și sînt puține lucruri ce nu se pot rezolva în acest mod.
C.T.:Profesorii cum se descurcă?
A.M.:Profesorii care au desfășurat activități online în această perioadă, nu doar cei din LTN, toți profesorii, sînt, din punctul meu de vedere, eroi. Totul s-a schimbat pentru ei. Nu m-ar mira să li se pară că fac o altă meserie acum. În școala obișnuită, cînd îți cunoști elevii, este ușor să pregătești activitățile pentru ca ei să se implice și să se producă învățarea. În online îți imaginezi (da, imaginezi, pentru că nu te poți raporta la experiențe anterioare decît foarte limitat), experimentezi, ești foarte atent la elevi și ajustezi acolo unde nu a mers prea bine. În fiecare zi. De trei luni. În acest moment, și pentru elevi, și pentru profesori este vizibilă oboseala mediului online, care este mai mare decît cea care în mod obișnuit se făcea simțită în această perioadă.A fost o perioadă intensă de învățare și pentru profesori în lunile acestea. Și este infinit mai dificil, moral vorbind, să înveți din poziția de responsabilitate pentru elevii tăi. Evident că profesorii învață și ei mereu, însă nu experimentează la fel de mult într-o perioadă obișnuită.
C.T.:Ați avea nevoie de sprijin de la stat ca să treceți mai ușor peste această perioadă?
A.M.:Din partea autorităților avem nevoie de informații clare, transmise din timp, de asumarea unei strategii și, poate cel mai important, de un canal de comunicare prin care feedback-ul relevant din partea școlilor să fie luat în calcul. Dacă nu sîntem în situația de a ne adapta de pe o zi pe alta, dacă autoritățile competente transmit informații clare este absolut suficient ca sprijin pentru noi. Ne putem pregăti, putem planifica, putem face bugete pentru anul viitor. În lipsa acestora, muncim dublu sau triplu pentru a acoperi toate posibilitățile și, în final, parcă văd că apare o a șaptea variantă la care nu ne-am gîndit și alergăm să aranjăm totul.
C.T.:La toamnă ce veți face? Aveți mai multe scenarii în calcul?
A.M.:Sîntem nevoiți să avem în vedere mai multe scenarii, deoarece nu știm care va fi situația. Sperăm că vom începe școala chiar la școală, iar pentru acest moment este necesar să ne asigurăm că toată lumea va cunoaște noile rutine pentru prevenirea îmbolnăvirilor. Dacă la toamnă va trebui să reluăm cursurile online, ei bine, și această perspectivă trebuie pregătită, deși ne-am antrenat în această perioadă, dar este ceva mai complex de atît. Să nu credeți că fuge cineva de tehnologie sau de resursele online. Sînt instrumente pe cît de apreciate de elevi, pe atît de versatile, ofertante, diverse și utile. Pe de altă parte, ce este mult strică,iar învățarea, dacă nu se schimbă sistemul (programele, planurile-cadru, sistemul de evaluare și notare și, nu în ultimul rînd, evaluările finale ale claselor a VIII-a și a XII-a), nu se poate face online pe termen lung. Conținuturile trebuie adaptate de profesori pentru lecțiile online și acest lucru este o muncă titanică, profesorii, cei care își respectă meseria, vor ajungesă muncească 60 de ore pe săptămînă. Cît despre clasa pregătitoare, aș vrea să văd și eu cum învață un copil să facă literele cu creionul de la un profesor pe care îl vede printr-un ecran!
C.T.:Cum se vor împăca elevii cu distanțarea fizică pe care n-o respectă nici mulți adulți?
A.M.:Probabil că elevii din anii mai mari de gimnaziu și liceu vor respecta regulile, în cea mai mare măsură. Mie îmi este însă foarte greu să îmi imaginez cum vor reuși copiii de grădiniță și cei de nivel primar să accepte că nu o pot lua în brațe pe acea persoană de care depind opt ore pe zi și a cărei afecțiune este esențială pentru ei. Noi avem o cultură care valorizează gesturile fizice de afecțiune. Acest lucru este minunat pentru dezvoltarea copiilor, pentru că ființele umane au nevoie de atingere pentru a se dezvolta sănătos din punct de vedere emoțional. Însă, în aceste condiții, nu pot decît să estimez că vor avea loc ocazionale„încălcări” ale regulilor și că va fi un proces dificil și dureros emoțional pentru toată lumea. Imaginați-vă un copil de 4 ani care plînge fiindcă s-a lovit și profesorul care încearcă să îl liniștească de la doi metri. La fel de grăitor este un copil care lovește un alt copil și profesorul, de la doi metri, îi spune că nu este în regulă.
C.T.:Aveați în program vizite cu elevii în diverse locuri, ca să vadă cum e și în viață, nu numai în carte. Cum va fi la toamnă?
A.M.:Aceasta este marea pierdere a anului școlar în curs din punctul nostru de vedere. De trei ani noi aplicăm un program de lecții tematice în afara școlii și de excursii în țară. Toate acestea sînt gîndite pentru a aduce o dimensiune concretă procesului de învățare, pentru fiecare clasă și an școlar în parte. Evident că în semestrul al II-lea nu s-au petrecut niciunele dintre ele și nici nu știm ce ne va fi permis pentru anul școlar viitor. Ne-am dori ca de la toamnă, cu măsurile necesare de siguranță, să putem relua aceste deplasări, pentru că nu sînt un moft, ci o componentă importantă a procesului de educație, exact așa cum este el definit de științele pedagogice – sub forma educației non-formale și informale. Această dimensiune a educației este unul dintre pilonii strategiei noastre educaționale – Modelul LTN, Școală pentru Viață– și un angajament față de elevi pe care ne dorim să îl respectăm.
C.T.:De ce vă temeți?
A.M.:Ne temem de lipsa informațiilor clare și venite la timp.
C.T.:Ce sperați?
A.M.:Sperăm să fim cu toții sănătoși.
